Pastorul olandez emerit Lavooij, cunoscut pentru credința sa statornică, a petrecut două luni într-o închisoare din Cehoslovacia în 1984, după ce a fost prins transportând Biblii și alte materiale religioase interzise de regimul comunist. În fiecare dimineață, micul său dejun consta într-un bol cu lichid amar și o bucată de pâine uscată. „Chiar și procurorul și interpretul său șopteau despre dificultățile vieții sub comunism”, își amintește pastorul.
În septembrie 1984, pe când avea doar 28 de ani, Lavooij era student la teologie și încă necăsătorit. A acceptat să participe la o misiune organizată de Hebe Kohlbrugge pentru a transporta Biblii în Europa de Est. „Un coleg student, care nu avea permis de conducere, mi-a cerut să-l înlocuiesc. Ideea mi s-a părut atât nobilă, cât și riscantă — o șansă de a ajuta și de a explora Europa de Est”, explică el.
Misiunea a fost pregătită în secret. „Părinții mei erau împotriva comunismului, dar nu ar fi fost de acord cu această misiune riscantă dacă ar fi știut detaliile”, spune Lavooij. El și tovarășul său au încărcat o rulotă cu Biblii, materiale ale mișcării anticomuniste Charta 77 și cărți ale lui Franz Kafka, printre altele.
Călătoria s-a oprit brusc la granița dintre Austria și Cehoslovacia, unde un vameș a devenit suspicios. După o inspecție amănunțită, acesta a distrus podeaua rulotei cu un topor și a descoperit materialele ascunse. Cei doi tineri au fost arestați și transportați la închisoarea din Brno, unde au fost separați imediat.
În închisoare, Lavooij a aflat că risca între trei și cinci ani de detenție, fiind acuzat de tentativă de răsturnare a regimului socialist. „A fost greu de procesat vestea. Ni s-a spus inițial că, în cel mai rău caz, vom sta închiși două săptămâni, dar am petrecut două luni acolo.”
Timp de opt săptămâni, Lavooij a fost interogat constant, iar condițiile din celulă erau dificile. Împărțea spațiul cu un avocat condamnat pentru corupție și un alt bărbat violent, care îl forța să curețe celula în mod repetat. Hrana era insuficientă, iar aerul din celula aceea mică devenea sufocant.
Cu toate acestea, pastorul a găsit modalități de a-și păstra speranța în credința. Pachetul primit de la părinți, care conținea brânză și dulciuri, a ajutat la schimbarea atitudinii colegilor săi de celulă. „Am împărțit cu ei și am început să traduc din Biblie în germană. Ei au devenit mai deschiși, iar în curând ne rugam împreună, fiecare în limba sa.”
După aproape opt săptămâni, pastorul a fost informat că va fi eliberat, datorită intervențiilor diplomatice ale Ministerului de Externe olandez și ale altor organizații. Într-o dimineață, colegul său de celulă i-a spus entuziasmat: „Domu!” (acasă). Câteva zile mai târziu, Lavooij și tovarășul lui au fost transportați la Praga, unde au așteptat un avion care să îi ducă în siguranță în Olanda.
Experiența din închisoare i-a întărit credința. Psalmul 142 — „Scoate-mi sufletul din temniță, ca să laud Numele Tău” – a devenit o sursă de inspirație. După eliberare, Lavooij a slujit cinci congregații și a continuat să sprijine comunități din Europa de Est. El consideră că aceste acte de credință au contribuit la slăbirea lanțurilor opresiunii comuniste. „Fiecare gest de credință, oricât de mic, poate schimba lumea”, concluzionează el.