O echipă de cercetători a reușit să descifreze un artefact babilonian vechi de 3 000 de ani și susține că inscripțiile acestuia indică locația Arcei lui Noe. După ani de studii, specialiștii au dezvăluit semnificația tăbliței de lut cunoscută sub numele de Imago Mundi.
„Aceasta este cea mai veche hartă a lumii care a fost descoperită până acum,” a declarat Dr. Irving Finkel, curator la British Museum și expert în cuneiforme. Tăblița este acoperită cu simboluri cuneiforme, iar arheologii au fost multă vreme nedumeriți în privința mesajului ei.
După luni de studiu intens, cercetătorii sunt convinși că inscripțiile de pe această tăbliță conțin referințe clare la Biblie. Harta ilustrează vechea Mesopotamie (actualul Irak), înconjurată de „Râul Amar” — un cerc dublu care semnifică granița lumii cunoscute de babilonieni.
„Acest râu era foarte important pentru babilonieni, pentru că delimita lumea lor în secolul al VI-lea î.Hr.”, a explicat Finkel.
Harta conține și un indiciu secret pentru călători, arătându-le ruta pe care să o urmeze și ce repere să caute. Unul dintre pasajele de pe tăbliță sugerează faptul că cei care călătoresc trebuie să parcurgă „șapte leghe pentru a vedea ceva la fel de gros ca un vas „parsiktu””. Termenul „parsiktu” face referire la dimensiunea unui vas necesar pentru a supraviețui unui potop mare.
De asemenea, artefactul menționează „Urartu” și oferă instrucțiuni specifice despre cum să ajungi acolo. Cercetătorii cred că „Urartu” — cunoscut și ca Ararat — este legat de un poem mesopotamian despre un om care, împreună cu familia sa, și-a construit o arcă și a supraviețuit unui potop de 150 de zile.
„În Biblie, Noe, în arca sa, a ajuns pe un munte numit Ararat, iar „Ararat” este echivalentul asirianului „Urartu””, a explicat Finkel. Aceasta sugerează că povestea a rămas aceeași de-a lungul culturilor și că, din punctul de vedere al babilonienilor, era o relatare istorică cât se poate de reală.
Finkel adaugă că, potrivit instrucțiunilor de pe tăbliță, un călător din acea vreme ar fi găsit rămășițele unei ambarcațiuni antice care ar fi salvat viața de pe pământ. Povestea babiloniană are multe asemănări cu relatarea biblică a Arcei lui Noe, detaliind cum un om a fost instruit de un zeu să construiască o arcă, să o umple cu animale și să ajungă în siguranță pe unul dintre vârfurile Urartu (actuala Turcie) după potop.
Cu toate acestea, unii cercetători sunt rezervați cu privire la autenticitatea acestei descoperiri. Dr. Andrew Snelling, geolog la Universitatea din Sydney, susține că Muntele Ararat nu ar fi locul arcei, explicând că acest munte s-a format după retragerea apelor potopului.
Artefactul babilonian a fost descoperit în Orientul Mijlociu și a ajuns în colecția British Museum în 1882, unde poate fi văzut în prezent.