În 1942, în timpul ocupației naziste a Poloniei, Joasia era un bebeluș evreu în ghetoul din Varșovia, loc unde peste 450 000 de evrei erau închiși. Printr-un miracol, a fost scoasă din ghetou ascunsă într-un rucsac, iar viața ei a fost salvată de bunătatea unor străini. Această poveste dramatică a rămas necunoscută pentru Joasia până la vârsta de 32 de ani, când a primit o scrisoare de la un străin, care i-a dezvăluit că nu fusese crescută de părinții ei biologici.
Fiica sa, Karen Kirsten, povestește această experiență emoționantă în cartea Irena’s Gift: An Epic WWII Memoir of Sisters, Secrets, and Survival. Kirsten a explicat că, în scrisoarea primită, Joasia a aflat că părinții săi biologici fuseseră uciși când era doar un bebeluș și că a fost salvată de un ofițer renumit din cadrul Schutzstaffel. Aceasta a fost o descoperire cutremurătoare, deoarece Joasia crezuse întotdeauna că părinții care au crescut-o erau cei biologici. Adevărul ieșit la lumină a umplut golurile din amintirile fragmentate pe care le avea din copilărie, în special coșmarurile cu bărbați în uniforme și scene violente, coșmaruri care îi fuseseră reprimate de cei care o creșteau.
Joasia a fost adoptată de mătușa și unchiul său, după ce aceștia au fost eliberați din lagărele de concentrare naziste. Însă, în timpul războiului, când aceștia au fost arestați, Joasia a fost ascunsă într-o mănăstire de călugărițe catolice. O măicuță, sora Cornelia, a ascuns-o în camera sa, unde fetița a stat până la sfârșitul războiului. Aceasta a fost doar una dintre situațiile în care Joasia a supraviețuit miraculos în mijlocul ororilor Holocaustului, inclusiv atunci când alți oameni din aceeași casă au fost uciși, iar ea a rămas nevătămată.
După război, Joasia a fost crescută de mătușa și unchiul său, dar aceștia, traumatizați de experiențele din lagăr, nu vorbeau despre trecut și își reprimau amintirile dureroase. Acest lucru a făcut ca Joasia să crească cu un sentiment de neliniște și izolare, deși în adolescență a fost atrasă de o familie creștină care i-a oferit căldură și răspunsuri la întrebările ei. Astfel, Joasia a ajuns să îmbrățișeze credința creștină și l-a acceptat pe Isus ca Mântuitor.
Însă, drumul către iertare nu a fost ușor pentru Joasia.
A trebuit să-i ierte nu doar pe mătușa și unchiul care au crescut-o, ci și pe ofițerul Gestapo care i-a împușcat mama. În anii care au urmat, credința ei a devenit tot mai puternică, și a ajuns să vorbească în biserici din întreaga lume despre experiențele sale și despre puterea iertării.
Fiica sa, Karen Kirsten, a devenit pedagog în studiul Holocaustului, împărtășind povestea mamei sale pentru a preveni repetarea unor asemenea tragedii. În cartea sa, Kirsten pune în lumină contrastul dintre răul uman și eroismul unor oameni simpli care au riscat totul pentru a salva vieți nevinovate, precum cea a mamei sale.
Povestea Joasiei este o mărturie a supraviețuirii și a iertării, un exemplu impresionant despre cum credința și compasiunea pot vindeca chiar și cele mai adânci răni ale trecutului.