În prezent, adolescenții sunt adesea văzuți ca fiind rebeli, petrecând ore întregi pe rețelele sociale. Însă, în vremurile biblice, tinerii aveau roluri esențiale, conducând popoare și schimbând cursul istoriei.
Cercetătorul biblic Ron Becker, pastor și doctor în teologie, a studiat în profunzime modul în care tinerii sunt reprezentați în Biblie. Concluziile sale arată că, deși erau adesea subestimați, Dumnezeu le-a încredințat misiuni cruciale. „Dumnezeu îi valorizează pe tineri pentru ceea ce sunt. Tinerețea lor nu era un obstacol, ci un avantaj în împlinirea planului divin,” explică Becker.
Se crede că mulți dintre personajele marcante ale Bibliei erau foarte tineri când au realizat fapte extraordinare. De exemplu, David avea probabil sub 20 de ani când l-a învins pe Goliat, iar regele Iosia a urcat pe tron la o vârstă fragedă. De asemenea, există teorii conform cărora ucenicii lui Isus ar fi fost adolescenți la începutul slujirii lor.
Un exemplu semnificativ este slujnica israelită din 2 Împărați 5, menționată doar ca „na’arah” (fată tânără). Deși numele ei nu este cunoscut, rolul său a fost esențial: l-a sfătuit pe Naaman, comandantul armatei siriene, să meargă la profetul Elisei pentru a fi vindecat de lepră. „Ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi ales să rămână tăcută? Dar ea a vorbit și a schimbat o viață,” evidențiază Becker.
Pentru a identifica vârsta personajelor biblice, Becker analizează cuvintele ebraice folosite pentru a descrie tinerii. De exemplu, „na’ar” desemnează un adolescent aflat între copilărie și maturitate, în timp ce „yeled” se referă la un copil mai mic. Aceste nuanțe sunt importante în interpretarea textului biblic și în înțelegerea rolului tinerilor.
În Geneza 21, fiul lui Agar, probabil Ismael, este descris cu patru termeni diferiți, fiecare reflectând o etapă a vieții sale. Totodată, Geneza și 2 Împărați conțin cele mai multe referințe la copii și tineri, iar Noul Testament menționează figuri precum fiica lui Iair, băiatul care a adus pâinile și peștii la înmulțirea hranei sau tânărul care fuge gol în Marcu 14.
Deși mulți cred că vârsta de 12 ani avea o semnificație specială în cultura evreiască, Becker pune în lumină faptul că acest lucru nu este susținut de suficiente dovezi biblice. În schimb, vârsta de 20 de ani era considerată momentul în care o persoană devenea pe deplin responsabilă.
Chiar dacă nu există dovezi clare că ucenicii lui Isus erau adolescenți, Becker crede că este un subiect care merită studiat mai profund. Cert este că tinerii au jucat un rol esențial în istoria biblică, fiind aleși de Dumnezeu pentru misiuni importante.
„Odată ce observi acest model în Biblie, nu-l mai poți ignora,” sugerează Becker.