Vrei ca viața ta să aibă sens. Poate că privești în urmă cu regret la anii în care ai trăit fără a avea un scop, risipindu-te în dorințe deșarte, cuvinte urâte sau dependențe. Ai pierdut atât de mult timp rătăcind în fărădelegi și păcate, încât acum simți o nerăbdare intensă de a recupera timpul pierdut. Prea mult timp ai dormit, uitând de chemarea pe care Dumnezeu ți-a dat-o.
Dar încă ești în viață, iar acum vrei să trăiești pentru Isus. Mulți dintre prietenii și rudele tale nu Îl cunosc. Sunt atât de multe de făcut și simți că ai foarte puțin timp la dispoziție. Parcă auzi glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit? Cine va merge pentru Noi?” Iar inima ta răspunde: „Iată-mă! Trimite-mă!” (Isaia 6:8). Pasiunea ta pentru Isus te determină să îți stabilești țeluri înalte, însă cunoștințele tale practice sunt încă limitate. Cum poți valorifica cel mai bine timpul care ți-a mai rămas?
Primul meu îndemn pentru tine, mai ales dacă dorești să slujești, este acesta: crește în profunzime.
Caută profunzimea
Tinere, simți o doriță puternică de a te pune la dispoziția lui Isus. Vrei să-I slujești. Foarte bine. Chemarea creștină nu este una ușoară, nesemnificativă, care nu riscă nimic, nu depune eforturi mari și nu face niciun sacrificiu. „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze.” (Luca 9:23). Doar prin puterea și harul lui Dumnezeu vei reuși să-ți duci la bun sfârșit lucrarea, vei rămâne credincios și vei ajunge acasă – și nu doar atât, vei aduce și pe alții cu tine.
Îți pui arcul, sabia, sulița în slujba Lui. El nu are nevoie de ele, dar le acceptă. Oriunde te va călăuzi El, tu vei merge. Ești dispus să fii îndrumat acum: Ce predici trebuie predicate, ce vecini trebuie evanghelizați, ce studiu biblic trebuie condus?
Scopul meu nu este să pun capăt acestor acțiuni, ci să le asigur progresul. În acest scop, ofer un principiu simplu, bine atestat în Scriptură: Atenție neîncetată la ceea ce se află în interiourul tău, acolo unde nu poate pătrunde oricine — relația ta cu Domnul. În timp ce mulți alții depun eforturi mari pentru a aduce roade vizibile — în ochii oamenilor, public — tu urmărește să crești, să crești în profunzime, în relația ta cu Domnul.
Aș dori să îți îndrept ambiția mereu în jos, în sol, spre relația ta secretă cu Dumnezeu. În ochii ambiției, acest lucru pare mai degrabă un ocol. Dar este ocolul secret către o contribuție semnificativă pentru Împărăție. Profită de oportunitățile de a fi folosit de Dumnezeu pe măsură ce apar, cufundă-te în fapte bune, folosește-ți talanții, dar nu face din contribuția ta cea mai mare prioritate. Acest lucru asigură nu numai o mai mare eficacitate pe termen lung, ci și o mai mare bucurie și putere în lucrare.
Vița-de-vie și ramurile
Un text care m-a cercetat în cele mai profunde moduri de-a lungul anilor este Ioan 15. Când mă consider prea important, acest text mă readuce cu picioarele pe pământ. Duhul Sfânt îmi amintește că aduc roade doar atunci când stau aproape de Domnul meu și lucrez la sfințirea interiorului meu.
Isus, folosind o metaforă ușor diferită de imaginea copacului din Psalmul 1, le spune ucenicilor Săi în ajunul morții sale: „Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cel care rămâne în Mine și în care rămân Eu aduce mult rod. Căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic.” (Ioan 15:5). Tu și cu mine nu suntem vița-de-vie. Nu avem viață în noi înșine. Cele mai înalte obiective ale noastre, rupte de Hristos, sunt neputincioase. Noi suntem ramurile. Toată viața și toate roadele noastre își trag puterea de la vița-de-vie, care este Hristos.
În diferite plimbări alături de necredincioși, obișnuiesc să mă opresc să adun ramuri moarte de pe pământ. Acestea zac fără rod la poalele copacului. Eu le ridic și spun ceva de genul: „Isus Hristos face o afirmație surprinzătoare atunci când spune că aceasta este viața unui om care trăiește departe de El — care se ofilește și în curând va fi aruncată în foc și arsă (Ioan 15:6). Dar uită-te la acele ramuri de sus, conectate la copac — sănătoase, vibrante, roditoare. Aceasta este viața unui om care crede în El și Îl urmează din toată inima.”
La fel este și în cazul tău, dar și al meu. Pământul a văzut multe ramuri uscate, numite cândva „pastori”, care s-au ofilit pentru că au permis dorinței lor de a lucra pentru Dumnezeu să le elimine dorința de a fi aproape de Dumnezeu. Ei se uitau la ramura lor, evaluându-și constant contribuția, și au pierdut din vedere vița. Cu cât vedeau mai puține roade, cu atât se străduiau mai mult să se extindă în beneficiul altora, în loc să stea mai aproape de sursă pentru a obține ceea ce aveau nevoie pentru a supraviețui.
Isus vrea ca tu să fii roditor. La fel vrea și Tatăl. Isus le spune ucenicilor Săi: „Tatăl Meu este glorificat prin aceasta: prin faptul că voi aduceți mult rod și deveniți ucenicii Mei.” (Ioan 15:8). Mergi după roadă multă, pentru că roada multă aduce multă onoare Tatălui tău și dovedește că ești ucenic al lui Hristos.
Dar cum te învață Isus să mergeți după acest rod? Mergi după El. Rămâi cu El în rugăciune, în ascultare, lucrând la profunzimea relației tale cu El. „El le-a zis: ,Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni!’” (Matei 4:19). Și ce crezi că poți obține dacă rămâi în El? Mult rod și, odată cu acest rod, multă bucurie. „V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să fie în voi, iar bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 15:11). Departe de El, ce te poți aștepta să realizezi? Nimic, în afară de nefericire și lipsă de sens în viață. Noi vrem Vița pentru că iubim și găsim bucurie în Viță. Iar Vița dăruiește viață și roade, pentru că iubește ramurile.
De ce are nevoie lumea
De ce are nevoie lumea? Lumea are nevoie de oameni care au căutat profunzimea și continuă să o caute.
Lumea nu are nevoie de oameni al căror zel de a preda depășește zelul lor de a trăi. Are nevoie de oameni înrădăcinați în profunzime. Bărbați care Îl cunosc pe Dumnezeul lor, umblă umil cu El, strigă spre El, se încălzesc cu dragostea Lui.
Oamenii lui Dumnezeu studiază din greu și citesc gândurile mărețe ale altor oameni, dar știu că studiul sârguincios nu poate apropia un om de Dumnezeu dacă acesta nu caută profunzimea. Ei sunt oameni spirituali, oameni care zăbovesc în prezența lui Dumnezeu, oameni care petrec mult timp pe munte cu Domnul.
Așa că, tinere, caută profunzimea. În timp ce alții se laudă cu propria onoare, caută să se afirme pe ei înșiși, lasă-L pe Domnul tău să te întărească, să te construiască, să te smerească și să te cheme la o lucrare mult mai importantă, așa cum crede El de cuviință și la momentul potrivit.
Pentru a-mi aminti de acest sfat, am scris următoarea poezie cu ani în urmă:
Maestrul aruncă semințe peste tot pământul
Ele răsar și se dezvoltă fără a-și anunța evoluția.
În adâncuri liniștite, în timp ce ochii obosiți dorm,
Tu, sămânță mică, crești și te adâncești.
Lasă alte plante să viseze că vor ajunge la cer,
Întinzându-și ramurile spre păsările care zboară,
Să adăpostească cuiburi împletite cu frunze verzi,
E tot ce pot face ele, dar tu trebuie să primești.
Ele se străduiesc să rămână ca stejarii,
Dar tu te adâncești în pământ pentru a primi hrana autentică.
Ele își ridică trupul acolo unde viețuitoarele se târăsc,
Dar tu, sămânță mică, crești și te adâncești.
Ele se bucură când încolțesc din pământ.
Își întind ramurile pentru a-și arăta valoarea.
Nu au timp pentru acea împărăție a lucrurilor mici;
Calea lor spre succes e cea mai rapidă cale spre eșec.
Pentru că se leagănă deasupra solului și trăiesc printre brute;
Au tulpină, au frunze, dar niciodată rădăcini.
Vor doar să se lase purtate de vânt
Neștiind că stejarii mari cresc înalți doar pe genunchi.
Dar tu, sămânță mică, agață-te de Dătător.
Plantează-te adânc, ca frunzele tale să nu se ofilească niciodată.
Nu te grăbi să te înalți; mai degrabă pleacă-te jos, pe genunchi.