Înțelepciune pentru stabilirea de noi obiective
Când vine vorba de obiectivele de Anul Nou, sunt foarte conștient că mulți disprețuiesc practica. Împotrivirea este rezonabilă.
Alții consideră că noile angajamente sunt inutile, deoarece acestea sunt atât de ușor abandonate până în februarie. Alții opun rezistență negativității de a începe un nou an concentrându-se pe cine nu sunt și pe ceea ce nu au reușit să facă. Oricât de legitime sunt aceste păreri, totuși, nu pot să mă împac cu ideea că intrăm într-un nou an și să îl văd doar ca pe o nouă zi. Ați putea spune că sunt captivat de moment.
În fiecare an, când scriu „1 ianuarie”, îmi dau seama din nou că am fost binecuvântat cu încă un an pe acest pământ. Am mai făcut o călătorie în jurul soarelui. Poate părea că viața se învârte în cerc: încă un ianuarie, un an, o altă șansă – dar apoi vine momentul captivant: „1 ianuarie 2023”. Acel moment nu eșuează niciodată să-mi taie răsuflarea. După ce vedem mingea scăzând și ceasul trecând miezul nopții, ne trezim unde nu am mai fost niciodată – țara unui an nou – și când acest an se va termina, nu vom mai fi niciodată aici. Iată din nou toată istoria — trecutul, prezentul și viitorul — nu se localizează pe un cerc, ci pe o linie.
Linia care a început cu crearea cerurilor și a pământului se îndreaptă undeva – spre punctul culminant în care locuința lui Dumnezeu se află împreună cu omul și toți cei care s-au încrezut în Isus experimentează bucuria lui Dumnezeu care face toate lucrurile noi ( Apocalipsa 21:1–5). Știind încotro se îndreaptă istoria și că Dumnezeu lucrează pe parcurs, nu-mi pot imagina cum ar fi să încep anul care urmează fără să urmăresc niște obiective mari.
Dacă aceste cuvinte vă inspiră să faceți același lucru, am descoperit o cale bine marcată, dar rar parcursă pentru a stabili obiective înțelepte.
Măreția deciziilor mici
Drumeții știu că uneori drumul către o destinație pare să te ducă în direcția opusă. O călătorie spre vârful muntelui poate începe îndreptându-se în jos. În aceste momente, este nevoie de credință pentru a avea încredere în traseu. În mod similar, călătoria către ceva mare va fi atinsă prin îmbrățișarea constantă a ceea ce este mic. Deciziile mici duc la destinații grozave.
Acest lucru nu ar trebui să fie o surpriză pentru cei care sunt familiarizați cu modul de viață și învățătura lui Isus. Nu numai că ne spune în mod consecvent să îmbrățișăm paradoxul, dar ne învață, de asemenea, în mod explicit că acea cale a împărăției începe fiind minusculă. Împărăția este ca un bob de muștar, „cea mai mică dintre toate semințele”, care crește și devine un copac (Matei 13:31-32).
Și nu numai că Împărăția lui Dumnezeu începe cu puțin, dar progresul este adesea ascuns dinaintea ochilor noștri, ca „drojdia pe care o femeie a luat-o și a ascuns-o în trei măsuri de făină, până s-a dospit totul” (Matei 13:33). Dacă calea către măreție începe cu ceva mic și progresul rămâne adesea ascuns, nu este surprinzător că atât de puțini îl îmbrățișează în mod constant.
Firea noastră ne ține relaxați pe canapea, așteptând oportunități care par să promită un impact instantaneu și imens. Cei care visează constant la marea victorie trec adesea cu vederea micile decizii necesare pentru a ajunge acolo. Acest tip de mentalitate pare să fie exact acolo unde Satana vrea să ne conducă. Nu este un secret pentru nimeni că acesta L-a ispitit pe Isus promițându-I confort și slavă (oricât de falsă ar fi fost), care au fost instantanee și imense (Matei 4:1-11). Sunt convins că Satana încă mai folosește același manual, iar noi putem fi ținte ușoare.
Putem testa cât de vulnerabili suntem în fața planurilor lui prin ceea ce facem (și nu nu facem) amintindu-ne de David, băiatul cioban care, în cele din urmă, devine rege al Israelului.
Luptă cu uriașii sau livrarea unui prânz?
Indiferent de câte cunoștințe biblice au, mulți oameni au auzit de marea victorie a lui David. El l-a învins pe uriașul filistean, Goliat. Cu toate acestea, mult mai puțini își amintesc ce l-a adus pe David pe câmpul de luptă în acea zi. David nu s-a trezit dimineața, n-a pus niște muzică și nu s-a uitat în oglindă spunând: „Lumea își va aminti de tine după ziua de azi”. Nu, a fost de fapt o decizie mică și umilă care l-a condus către acea destinație grozavă.
În timp ce toți „bărbații lui Israel” s-au dus să lupte cu filistenii, David a fost considerat prea tânăr și a rămas acasă păstorind oile. Tatăl lui David a venit cu o cerere: „Vrei să duci prânzul fraților tăi pe câmpul de luptă?” Dacă a existat vreodată o cale către măreție care a început cu un lucru mic, aceasta a fost. Mai exact, lui David i s-a cerut să aducă grâu prăjit și pâine fraților săi și zece cașuri de brânză regelui Saul (1 Samuel 17:17–18). David era un fel de băiat care livra pizza. Lăsând umorul deoparte, vă puteți imagina tensiunea din inima lui.
Pe de o parte, s-ar putea să fi fost zdrobit de faptul că cea mai mare contribuție a lui la război a fost brânza, nu lupta. Pe de altă parte, bănuiesc că s-a purtat cu cinste, amintindu-și de momentul în care Dumnezeu l-a condus pe profetul Samuel să-l ungă ca viitor rege al Israelului (1 Samuel 16:11–13). Promisiunea era sigură, dar calea a rămas neclară.
Imaginează-ți dacă David i-ar fi răspuns tatălui său: „Tată, chiar așa? O masă de prânz? Cașuri de brânză? Nu, mulțumesc, aștept ceva măreț astăzi.” Îmbrățișând acest mic act de slujire, aparent nesemnificativ, David a fost pus, fără să știe, pe calea către măreție. Deciziile mici ne conduc la destinații grozave.
Cele trei mici decizii ale mele
Pe măsură ce vă pregătiți pentru noul an, v-aș încuraja să luați în considerare astfel de mici decizii pe care le-ați putea lua și de care să vă țineți. Personal, mă angajez să încep anul cu trei mici decizii în minte.
Prima este să încep fiecare zi cu Dumnezeu. Momentul cheie va fi atunci când mă trezesc dimineața. Scopul meu este să-mi îndrept atenția către Dumnezeu în rugăciune și Cuvânt înainte de a-mi deschide telefonul. A doua mea decizie este să caut în mod deliberat și consecvent mici acte de bunătate prin care să-i servesc pe cei din jurul meu. În cele din urmă, mă angajez să le iau pas cu pas, câte puțin în fiecare zi. După ce a proclamat că trebuie să lăudăm numele Domnului pentru totdeauna, David începe surprinzător a spune: „De la răsăritul soarelui până la apus lui, fie numele Domnului lăudat” (Psalmul 113:2–3).
Timp cu Dumnezeu, un act de bunătate și câte puțin în fiecare zi. Încep cu aceste trei mici decizii anul acesta. Care vor fi ale voastre?
Pași mici către distrugere
Unul dintre motivele pentru care sunt atât de convins de puterea deciziilor mici este că și contrariul este adevărat: deciziile mici duc la o mare distrugere. Așa cum subestimăm impactul micilor noastre decizii față de Hristos, avem tendința de a trece cu vederea și deciziile mici, aparent nesemnificative, care ne îndepărtează de El. Visăm cu ochii deschiși la marile victorii și avem coșmaruri despre săvârșirea unor păcate mari, ignorând toate deciziile mici care ne conduc acolo. Încă o dată, nu prea ne ajută ce știm despre regele David.
Marele păcat al lui David este la fel de notoriu ca marea sa victorie. S-a culcat cu Bat-Șeba, o femeie căsătorită, apoi, pentru a acoperi ceea ce făcuse, i-a dat soțului ei o misiune care ducea cu siguranță la moartea sa pe câmpul de luptă (2 Samuel 11:14–15). Ca și în cazul victoriei împotriva lui Goliat, ne-ar fi de folos să ne amintim cum a ajuns David se împotmolească atât de tare.
„În anul următor, pe vremea când porneau împăraţii la război, David a trimis* pe Ioab, cu slujitorii lui şi tot Israelul…” (2 Samuel 11:1). David avea o treabă de făcut, dar a ales să trimită pe altcineva. Oricât de subtil ar părea la prima vedere, a fost primul pas dintre mulți alții, care l-au pus pe calea distrugerii. Deciziile mici duc la mari distrugeri.
Anul Nou, mici decizii
Îmi imaginez că partea negativă a deciziilor mici cântărește mai mult, așa cum ar trebui să fie. Ar trebui să facem o pauză regulată și să luăm în considerare consecințele nedorite ale alegerilor noastre zilnice. Făcând acest lucru, urmăm calea celor înțelepți, care „văd pericolul înainte și se ascund” (Proverbe 27:12). Dacă deciziile mici ne pot conduce la o mare tragedie, atunci tot cu ajutorul lor putem evita multe probleme.
Poate că acesta este motivul pentru care Iosif își trimite frații acasă din Egipt cu cererea aparent mică de a „nu se certa pe drum” (Geneza 45:24). Iosif i-ar fi putut cere pe bună dreptate să nu comploteze să se omoare sau să se vândă unul pe altul ca sclavi, dar nu a făcut-o. Este evident că Iosif știa că ura arzătoare pe care o aveau cândva față de el a crescut din aprinderea certurilor. Prieteni, deciziile mici pot preveni marile distrugeri.
Fie că ne conduc către destinații mari sau către tragedii teribile, deciziile mici vor influența direcția vieții noastre. Istoria și-a făcut acum drum spre anul 2023, iar noi facem parte din poveste. Vă invit să urmăriți ceva grozav în acest an, luând câte o decizie mică, pas cu pas.
Sursa: Desiring God