Mai multe studii efectuate în ultimele două decenii stabilesc următorul aspect: Este profitabil să fii frumoasă. La propriu.
Cu cât ești mai atractiv din punct de vedere fizic, cu atât mai multe șanse ai să obții interviuri și oferte de muncă, să primești măriri de salariu și să obții aprobări pentru împrumuturi, chiar dacă cei de lângă tine sunt la fel de calificați. La un anumit nivel, în subconștient, (acel tărâm neclar în care se ascunde prejudecata), înclinăm spre cei care sunt mai frumoși. Favorizăm pe cei atrăgători. Îi preferăm pe cei frumoși și chipeși – din punct de vedere financiar dar și în multe alte moduri.
Nu aveam nevoie de studii care să ne confirme toate acestea, nu-i așa? Încă din cele mai vechi timpuri, înțelepții ne-au avertizat cu privire la tendința noastră de a prețui ambalajul în detrimentul conținutului. Poate fi mai periculos pentru bărbați, în special pentru cei tineri, atât pentru cei necăsătoriți, cât și pentru cei căsătoriți. Noi, bărbații mai tineri, suntem ființe vizuale, iar mulți dintre noi încă învățăm cât de înșelător poate fi farmecul și cât de zadarnică este frumusețea lui. (Proverbe 31:30). Înțelepciunea adaugă profunzime viziunii unui bărbat, dar înțelepciunea necesită, de asemenea, timp.
Pentru a accelera acest proces, cartea Proverbe avertizează băieții tineri: „Ca un inel de aur în râtul unui porc, așa este o femeie frumoasă, dar fără discernământ.” (Proverbe 11:22). Frumoasă la exterior, dar nechibzuită pe dinăuntru, a atras privirile multor bărbați — și a ținut majoritatea privirilor la suprafață. Strălucește ca argintul, lucește ca aurul. Dar acum, spune cartea Proverbelor, fă un pas în spate și privește mai bine: „Ca un inel de aur în râtul unui porc, așa este o femeie frumoasă, dar fără discernământ.”
Inelele de aur și porcii hidoși
Dacă o astfel de imagine te neliniștește, e bine. Este menită să o facă. Inelul din nasul porcului ar trebui să ne tulbure într-un mod mai profund. În timp ce, în mod obișnuit, am putea numi o frumusețe prostească „puțin dezamăgitoare”, Derek Kidner merge atât de departe, încât să spună: „Scriptura o vede ca pe o monstruozitate” (Proverbe, 88). Atâta timp cât frumusețea fizică ascunde nebunia lăuntrică, ea nu este decât o bijuterie porcească, o perlă a porcului, o podoabă aurită pe bot.
Imaginea ne tulbură, în parte, pentru că Dumnezeu chiar ne-a făcut să vedem și să apreciem frumusețea exterioară. În sine, frumusețea nu este ceva rău. La urma urmei, Dumnezeu a creat o lume a splendorii, iar atractivitatea umană se bazează adesea pe principiile create de armonie, simetrie și echilibru care nu pot trece neobservate.
Nici Scriptura nu ezită să menționeze frumusețea – să remarce faptul că „Rahela era frumoasă la chip și frumoasă la înfățișare” (Geneza 29:17), sau că Abigail „era ageră la minte și frumoasă” (1 Samuel 25:3), sau că David „era roșcat, cu ochi frumoși și plăcut la chip.” (1 Samuel 16:12). Aceste frumuseți, și multe altele, reflectă slava Creatorului lor, pe care Augustin l-a numit „Frumusețea tuturor lucrurilor frumoase” (Confessions, 3.6.10; Psalmul 27:4; Isaia 33:17).
În planul ideal al lui Dumnezeu, frumusețea exterioară ilustra demnitatea interioară – și în multe cazuri, frumusețea din zilele noastre încă funcționează astfel. Și totuși, în această epocă decăzută, în care „pofta ochilor” ne guvernează adesea viziunea (1 Ioan 2:16) și în care splendoarea exterioară ascunde adesea o inimă împotrivitoare lui Dumnezeu, Scriptura ne avertizează să nu ne punem toată încrederea în percepțiile noastre. Unele dintre cele mai strălucitoare frumuseți reflectă o minciună; unele inele de aur atârnă la botul porcilor. Așa cum ne spune Proverbe: „Farmecul este înșelător și frumusețea este deșartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată. Apreciați-o pentru rodul muncii ei, iar faptele ei s-o laude la porțile cetății!” (Proverbe 31:30).
Acest verset conține un sfat plin de înțelepciune pentru bărbații tineri. Aici, bărbații singuri învață să discearnă tipul de femeie care merită să fie curtată (și tipul de femeie de care să se ferească) – iar bărbații căsătoriți învață să își privească soțiile cu o profunzime pe care numai înțelepciunea o poate oferi.
Frumusețe deșartă și înșelătoare
La suprafață, Proverbe 31:30 nedumerește un pic cititorul. „Farmecul este înșelător și frumusețea este deșartă” – judecata împotriva frumuseții exterioare pare ceva obișnuit. Dar Scriptura apreciază frumusețea exterioară (așa cum am văzut), și chiar în Proverbe i se spune tânărului nostru să se bucure de soția sa: „Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălășiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!” (Proverbe 5:19). Așadar, ce fel de farmec înșală și de ce fel de farmec ar trebui să ne bucurăm? Ce fel de frumusețe este deșartă, și ce fel de frumusețe ar trebui să admirăm?
În primul rând, Proverbele ne îndeamnă să ne ferim de orice pretins farmec și de orice frumusețe care nu se conformează Cuvântului. Dacă farmecul unei femei nu este supus lui Hristos, atunci cele mai înalte atracții ale frumuseții ei își pierd orice valoare.
Mai precis, farmecul devine „înșelător” fără teamă dumnezeiască. Cuvântul se referă adesea la minciuni rostite verbal. În acest caz, înșelăciunea este mai degrabă vizuală decât audibilă: bărbații care urmăresc farmecul, fără să le pese dacă acesta îi conduce sau îi îndepărtează de Dumnezeu, se lasă prinși în înșelătoria minciunii.
În al doilea rând, deși Proverbe 31:30 pune în contrast farmecul și frumusețea cu „o femeie care se teme de Domnul”, o astfel de femeie nu va fi lipsită de farmec, cel puțin nu pentru un bărbat evlavios. Nu numai că un tânăr care are teamă de Dumnezeu este menit să-și găsească o soție fermecătoare (Proverbe 5:19), dar chiar și femeia din Proverbe 31 are un soi de strălucire. „Puterea și cinstea sunt îmbrăcămintea ei”, citim (Proverbe 31:25).
Farmecul și frumusețea femeii evlavioase diferă, totuși, de ceea ce așteaptă ochii lumii. În timp ce frumusețea lipsită de discreție se îmbracă adesea pentru a fi văzută, frumusețea evlavioasă este adesea o splendoare tainică, o glorie tăcută. Este posibil să nu atragă imediat privirile. Dar cu cât viziunea noastră devine tot mai asemănătoare cu cea a lui Dumnezeu, cu atât mai mult ne vom îndepărta de frumusețea etalată a acestei epoci decăzute și vom prețui acea prețioasă frumusețe veșnică, și nu trecătoare.
Frumusețea unui suflet profund
Dacă bărbații nebuni își fixează privirea doar către ambalaj, calea spre înțelepciune începe prin a privi în profunzime, dincolo de pielea femeii, spre sufletul ei. Aici, în suflet, se află adevărata excelență a unei femei „excelente” (Proverbe 31:10). Aici se află o bijuterie pe care vârsta nu o poate păta, o coroană pe care timpul nu o poate lua, o splendoare pe care mormântul nu o poate fura.
Desigur, pentru a vedea frumusețea sufletului este nevoie de timp și de atenție; ea nu strălucește la fel de evident ca o piele frumoasă. Dar strălucește pentru oamenii suficient de răbdători pentru a o observa. Femeia din Proverbe 31 este frumoasă, dar frumusețea ei se reflectă cel mai bine în ceea ce face, nu în felul în care arată. În timp ce femeia cu inele de aur și nas de porc se preocupă numai de aspectul ei, această femeie muncește din greu, cu smerenie (versetele 13, 16). Ea aplică priceperea dumnezeiască atât în gospodăria ei, cât și în piață (versetele 18, 21, 24). Ea împarte daruri săracilor și înțelepciune copiilor ei (versetele 20, 26). Ea se teme de Domnul (versetul 30).
Poate că, la fel ca Abigail, ea se teme de Domnul și, în același timp, atrage privirile (1 Samuel 25:3). Sau poate că frumusețea ei fizică este în surdină. Oricum ar fi, bărbatul evlavios care o privește vede o splendoare care se ridică încet, o frumusețe adâncă ca o fântână și puternică ca un râu subteran. Proștii trec repede pe lângă ea, urmărind sclipirea unui inel de aur (și ignorând porcul). Dar pentru un bărbat care are ochi să o vadă, ea va părea ca „o căprioară frumoasă, o căprioară grațioasă” (Proverbe 5:19).
Nu vreau să sugerez că un bărbat evlavios ar trebui să găsească orice femeie evlavioasă atractivă din punct de vedere romantic. Sfințenia nu ne face orbi la frumusețea fizică. Dar dacă aparținem lui Isus, știm cum este să găsim frumusețe acolo unde alții nu văd nimic.
O deosebită frumusețe se găsește căutând mai profund. Și, în mod surprinzător, cei care privesc la o astfel de frumusețe descoperă adesea că ea învăluie cu strălucire toate celelalte lucruri.
Sufletul care reflectă adevărata frumusețe
Cu cât un soț evlavios își cunoaște mai bine soția evlavioasă, cu atât mai mult își dă seama că înfățișarea ei exterioară nu rămâne la fel cu trecerea anilor. Cu timpul, splendoarea sufletului ei se revarsă prin crăpăturile pielii ca lumina unui felinar. Iar cele două frumuseți, cea interioară și cea exterioară, încep să se îmbine și să se completeze una pe cealaltă.
Proverbele ne îndeamnă să ne așteptăm la același lucru. Cum altfel putem înțelege porunca tatălui de a se „bucura de soția tinereții tale”, bucurându-se de trupul ei „în orice clipă” și „întotdeauna” (Proverbe 5:18-19)? Atunci când soția tinereții tale nu mai este tânără, inima ei își păstrează încă frumusețea, iar trupul ei își păstrează încă inima. După zeci de ani de la jurămintele făcute la căsătorie, părul ei cărunt nu este o simplă ghirlandă de cenușă din rămășițele arse ale frumuseții ei de odinioară, ci mai degrabă, părul ei cărunt îi stă pe cap ca „o coroană frumoasă” (Proverbe 16:31), cel puțin pentru bărbatul care o cunoaște ca regină. Sufletul ei reflectă atât de multă strălucire.
Această viziune atentă și răbdătoare, această privire care se scufundă în adâncurile femeii și aduce comorile la suprafață, este ceea ce Dumnezeu vrea să căutăm. „Domnul nu Se uită la ceea ce se uită omul.” (1 Samuel 16:7). „Omul ascuns al inimii” este plăcerea Sa; „caracterul nepieritor al unui duh blând și liniștit” este desfătarea Sa (1 Petru 3:4). Iar noi, bărbații – soți și tați, frați și fii – avem privilegiul de a prezenta adevărata poveste a frumuseții în această epocă orbită de o frumusețe atât de înșelătoare.
Astăzi, lumea le spune femeilor o minciună despre frumusețe. Soțiile și fiicele, surorile și mamele noastre aud în nenumărate moduri subtile și mai puțin subtile, că adevărata frumusețe se află doar la suprafață, că ambalajul contează. Li se spune să devină inele de aur și să nu le pese dacă le poartă un porc sau nu. Iar noi, bărbații, putem fie să aprobăm această minciună, fie să renunțăm la ea. Putem refuza să curtăm orice femeie care nu se potrivește acestor descrieri din Cuvânt. Putem lăsa să se întrevadă o nemulțumire subtilă față de schimbarea aspectului unei soții. Sau putem să ne ridicăm alături de bărbatul din Proverbe 31 și să lăudăm nu farmecul, nu frumusețea exterioară, ci tipul de „femeie care se teme de Domnul” (Proverbe 31:30).