Decembrie este cea mai întunecată lună. Ianuarie poate fi cea mai rece (cel puțin aici, în emisfera nordică), dar decembrie are solstițiul de iarnă, cea mai puțină lumină naturală și cele mai multe ore de noapte. Fără un strat proaspăt de zăpadă care să reflecte luna și stelele, decembrie este o lună cât se poate de întunecată. Asta face să fie un moment atât surprinzător și minunat pentru lumina Crăciunului – și pentru sezonul de așteptare pe care îl numim Advent.
De acum și până la 21 decembrie, zilele se vor scurta, iar noi vom aștepta cu tot mai multă nerăbdare ca lumina să se întoarcă și să devină mai strălucitoare. Adventul însuși este un anotimp al așteptării și o invitație străveche de a încetini ritmul (în timpul lunii care a devenit cea mai aglomerată din an). Anotimpul ne invită să marcăm zilele și să le facem să conteze, să reînvățăm un ritm de viață care să fie mai dezinvolt (și mai uman) în mijlocul haosului din decembrie.
Adventul ne invită să așteptăm Crăciunul cu răbdare și speranță și să fim pregătiți, atunci când Crăciunul sosește în cele din urmă, astfel încât să nu fim prinși cu garda jos, ci să ne bucurăm cu adevărat de marea sărbătoare.
Scurt, dar atât de prețios
Cuvântul englezesc „Advent”, care provine din latinescul adventus, înseamnă „sosire” sau „venire”. Adventul din fiecare decembrie reprezintă prima venire a lui Isus și, odată cu ea, promisiunea Sa de a veni a doua oară. Adventul începe în a patra duminică înainte de Crăciun și se încheie în Ajunul Crăciunului.
În fiecare an, în anotimpul nostru de așteptare pentru a repeta sosirea lui Dumnezeu Însuși în trup omenesc, creștinii își amintesc de oamenii credincioși care au așteptat secole – nu luni și ani, ci secole! – pentru venirea lui Mesia cel promis de Dumnezeu. Ei au avut parte de prețioasele promisiuni ale lui Dumnezeu: o sămânță a femeii care să zdrobească capul șarpelui (Geneza 3:15; Romani 16:20), un profet ca Moise (Deuteronom 18:15, 18; Fapte 3:22; 7: 37), un preot care va depăși ordinea primului legământ (Psalmul 110: 4; Evrei 5: 4-6; 7: 11-17), un fiu al regelui David și moștenitor al tronului său (Isaia 9: 7; Matei 1: 1; 22: 42) care va fi mai mare decât David, ca și Domnul său (Psalmul 110: 1). Timp de secole, poporul lui Dumnezeu a așteptat. Și ei „nu au primit ceea ce fusese promis, întrucât Dumnezeu a prevăzut ceva mai bun pentru noi” (Evrei 11:39-40).
Acum trăim, cu un privilegiu fantastic, în epoca lui Mesia. Hristos a venit ca punct culminant al istoriei și a revelat dumnezeirea și scopurile Sale pline de har. Este bine pentru noi, totuși, să repetăm așteptarea și anticiparea răbdătoare a vechiului popor al lui Dumnezeu, pentru a ne reînnoi și a ne aprofunda aprecierea a ceea ce avem acum în El.
Modești pentru Isus
Ca să fie clar, Hristos cel înviat, Domnul bisericii, nu ne-a impus să sărbătorim Adventul. Sau Crăciunul, sau Paștele, de altfel. Respectarea Adventului, sau a oricărui alt anotimp, nu ne asigură (sau nu ne menține în) favoarea lui Dumnezeu (vezi Galateni 4:10-11; Coloseni 2:16-17). Hristos a terminat această lucrare și, prin Duhul Său, suntem uniți cu El, primind acceptarea deplină a Tatălui numai prin credință.
Adventul este, așadar, o oportunitate, nu o obligație – o ocazie de a-L sărbători pe Isus. Aici, la începutul unui alt decembrie, am putea lua în considerare trei cercuri concentrice în care să luăm o inițiativă modestă pentru a ne îndrepta pe noi înșine și pe alții către Hristos.
Și dacă îmi permiteți, permiteți-mi să subliniez modestia. Noile anotimpuri pot aduce tentația de a ne strădui mai mult decât putem susține în mod realist. Înțelepciunea alege adesea începuturi mici, dar semnificative, care în cele din urmă se adaugă, zi de zi, la un Advent mai smerit și mai mult pe placul lui Hristos.
Profund în inimile noastre
În primul rând, întrebați-vă despre propriul suflet. Cum ar putea acest nou și scurt anotimp să fie o oportunitate de a vă îngriji propria inimă și credință? Durata Adventului îl face ideal pentru formarea obișnuințelor. Întrebați-vă cum ați putea căuta să vă încălziți sufletul în timpul întunericului din decembrie. Ce inițiativă nouă ați putea lua în obiceiurile voastre spirituale, atât pentru a vă liniști sufletul în tot acest haos, cât și pentru a vă conduce spre un nou an, mai degrabă cu avânt spiritual decât cu descurajare?
Ați putea stabili un plan de lectură (și meditație) de Advent în Scriptură – în relatările despre naștere din Evanghelii, sau în Isaia (marele profet al Crăciunului), sau lucrând prin profeții mai mici, sau chiar în cartea Apocalipsei. În această perioadă a anului, mulți ajung la cărți devoționale de Advent. Ai putea identifica anumite pasaje din Scriptură pe care să le memorezi și să meditezi la ele. Sau te-ai putea întreba: A fost oare un anumit mijloc al harului lui Dumnezeu absent din viața mea în ultimele luni? Luați în considerare postul și rugăciunea ori slujirea în biserica din care faceți parte.
În familiile și bisericile noastre
Ieșind din propriile noastre obiceiuri zilnice, întrebați-vă cum ați putea să-i atrageți și pe alții în bucuria de a aștepta cu drag Crăciunul. Planurile speciale de Advent pentru timpul petrecut cu familia au fost unele dintre preferatele noastre de-a lungul anilor. Lecturile lungi pot fi o provocare cu copiii mici. O idee pentru familiile tinere este de a planifica un anumit verset de Advent (sau un pasaj scurt) pentru fiecare zi, cu o explicație scurtă și sinceră din partea mamei sau a tatălui.
Dincolo de timpul petrecut în familie, luați în considerare alte tradiții de Advent, fie că schimbați anumite obiceiuri sau dobândiți altele noi, pentru a-L implica tot mai mult pe Dumnezeu în viețile voastre.
În ceea ce privește familiile din biserică, pastorii și bătrânii ar putea să se gândească cum să facă Adventul special în ritmul comuniunii noastre. Cunosc un vechi pastor care a scris poezii de Advent pentru fiecare duminică din decembrie. A fost o muncă făcută cu dragoste timp de 27 de ani. Multe biserici fac lumânări de Advent cu lecturi speciale sau pun deoparte acele săptămâni pentru o serie de predici de Advent. Multe fac concerte de Crăciun și o închinare prelungită prin cântare. Unele păstrează în mare parte acordurile minore și atmosfera de așteptare a Adventului până în Ajunul Crăciunului, iar apoi aduc acordurile majore și luminoase ale sezonului de Crăciun de pe 25 decembrie până pe 6 ianuarie.
În lumea în care trăim
Oricât de minunat ar fi să ne încălzim inimile la focurile Adventului, găsim un impuls exterior în inima acelui prim Advent.
Adventul marchează cel mai mare act misionar din istorie: Dumnezeu Însuși, în Hristos, a venit în lumea noastră pentru a locui printre noi și a ne salva de păcatele noastre. Cerul să ne ferească, așadar, să păstrăm toată căldura Adventului în casă și pentru noi înșine. Nu există un moment mai bun decât Adventul și Crăciunul pentru a vorbi cu îndrăzneală despre dragostea lui Hristos și a căuta să o arătăm prin acte de iubire.
În fiecare decembrie vedem cum lumea noastră se convulsionează în iraționalismul păcatului. În mod remarcabil, lumea seculară se oprește pentru Crăciun, ca în nicio altă zi din an, dar în același timp încearcă din răsputeri să-L acopere pe Hristos cu Moș Crăciun și reni. Adventul este o chemare la asumarea unui risc și la a vorbi oamenilor despre El. Să transformăm un strop de lumină într-o rază.
O altă oportunitate pierdută?
Teologul scoțian Donald Macleod, care a murit anul acesta, s-a plâns odată:
„În fiecare an, lumea – și biserica – sărbătoresc Crăciunul, acel curios amalgam de păgânism, comercialism și creștinism pe care civilizația occidentală l-a inventat pentru a trece peste cele mai întunecate zile de iarnă. Crăciunul este o ocazie pierdută, un moment în care lumea invită Biserica să vorbească, iar ea roșește, zâmbește și mormăie câteva banalități cu care lumea este deja perfect familiarizată din propriul stoc de clișee și rime de grădiniță.”
Ce cuvânt surprinzător ați putea rosti sau ce act de generozitate ați putea întreprinde față de vecinii, familia și colegii de serviciu necredincioși? Ar putea Adventul să fie o ocazie și o scuză pentru a lua inițiativa potențial stânjenitoare pentru Isus pe care ați dorit să o luați tot anul? Poate că vorbele și eforturile tale inspirate de credință se vor dovedi a fi întoarcerea lor, de la întuneric la lumină.
Fie ca ocazia să nu fie pierdută în acest an. Faceți din acest Advent invitația voastră de a face mai mult pentru Isus, în casa voastră, cu biserica voastră și în lumea în care trăim.