Care este voia lui Dumnezeu pentru viața ta? O undă de mister înconjoară această întrebare. Voia lui Dumnezeu poate părea neclară, greu de distins, dificil de înțeles – un pământ fără hărți.
Este acesta locul de muncă potrivit pentru mine? Ar vrea Dumnezeu să ne căsătorim? Ar trebui familia noastră să se mute în oraș sau în suburbii? Mă conduce Dumnezeu către slujirea cu normă întreagă?
Astfel de întrebări ne trimit să căutăm claritate – rugăciunea, gândirea, lista argumentelor pro și contra, oscilațiile continue. Care este voia Ta, Doamne? Și cum o găsesc? În funcție de convingerile tale mai mult sau mai puțin carismatice, poți face mai mult: aștepți impresii, citești semne în circumstanțele tale, ceri un semn cu lâna. Eu odată am dat cu banul.
Este de înțeles că ne chinuim din cauza unor astfel de decizii. Ce job luăm, cu cine ne căsătorim, unde trăim – aceste alegeri ne schimbă cursul vieții. Cu toate acestea, din cauza importanței lor, ne pot distrage atenția de la principalele moduri în care Scriptura vorbește despre voia lui Dumnezeu. Asemenea drumeților care acordă mai multă atenție fiecărei noi bifurcații decât acordă busolei lor, ne putem pierde cu ușurință direcția concentrându-ne pe deciziile viitoare.
Mulțumim lui Dumnezeu, așadar, că în cele mai dificile decizii ale noastre, avem o busolă:
„Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: ‘Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, așa şi pe pământ.” (Matei 6:9–10)
Această rugăciune familiară poate să nu ofere direcția după care tânjim – un ghiont inconfundabil, o șoaptă din cer – dar oferă direcția de care avem cea mai mare nevoie.
„Facă-se voia Ta”
„Facă-se voia Ta” este o rugăciune cu niveluri și straturi de înțelegere, o petiție cu mai multe etape.
La un anumit nivel, noi cerem: „Facă-se voia Ta pe pământ”. În sensul cel mai profund, rugăciunea se înalță pentru nimic mai puțin decât un pământ transformat, transfigurat – un pământ în care voia revelată a lui Dumnezeu nu mai este ignorată, neglijată sau disprețuită, ci făcută cu același zel îngeresc, aceeași bucurie serafică, așa cum voia Lui se face „în cer” (Matei 6:10).
La un alt nivel, cerem: „Facă-se voia Ta, nu a mea”. Aici urmăm exemplul Domnului nostru Isus, care nu numai că ne-a învățat să ne rugăm aceste cuvinte, ci s-a rugat El însuși: „Tată, dacă nu se poate să se îndepărteze de Mine paharul acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta!” (Matei 26:42). Noi, cei care Îl urmăm pe Hristos, nu ne vom apropia niciodată de agonia acestui moment; ca Petru, Iacov și Ioan, rămânem mereu la marginea grădinii Ghetsimani. Dar în momentele noastre de suferință, „facă-se voia Ta” înseamnă să-mi ridic mâinile, să îngenunchez și să-mi plec capul în fața planurilor dureroase, dar perfecte ale lui Dumnezeu.
Și apoi, la al treilea nivel, cerem: „Facă-se voia Ta în mine”. Lată ca pământul și înaltă ca cerul, rugăciunea se întoarce totuși către noi, poruncindu-ne să cerem nu numai ca voia lui Dumnezeu să se facă peste tot acolo, ci și peste tot aici – chiar acum, astăzi, în fiecare părticică din viața noastră.
Ceea ce ne readuce la întrebarea cu care am început: Care este voia lui Dumnezeu pentru viața mea și cum pot umbla în ea? Începând de la Predica de pe Munte și continuând cu celelalte învățături, am putea răspunde cu două propoziții simple: Fă ceea ce știi că este bine. Discerne ce este bine și ce este rău.
Fă ceea ce știi că este bine
Vom vedea într-o clipă că Scriptura ne oferă direcții pentru a discerne voia lui Dumnezeu în situații neclare. Dar, așa cum vom vedea, de asemenea, Scriptura oferă o condiție prealabilă fundamentală pentru un astfel de discernământ: ascultarea atentă față de ceea ce Dumnezeu a revelat deja. A face ceea ce este bine este necesar pentru a discerne ceea ce nu este bine. Și nu numai necesar, ci mult mai important. Luați în considerare cuvintele lui Isus din capitolul ce urmeză după acela în care găsim Rugăciunea Domnului: „Nu oricine-Mi zice: ,Doamne , Doamne!’ va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri.” ( Matei 7:21). Raiul se află în strânsă legătură cu a face voia lui Dumnezeu. Și voia lui Dumnezeu aici nu este nicio cheie ascunsă, nici o șoaptă secretă. După cum spune Isus trei versete mai târziu: „De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată. . .” (Matei 7:24). În cel mai clar și mai esențial sens, voia lui Dumnezeu se găsește în cuvintele Lui.
Imaginați-vă un bărbat care, după ce a auzit predica lui Isus, îi spune prietenului său: „Totul este bine, dar tot mi-aș dori să știu voia lui Dumnezeu pentru viața mea”. Prietenul lui ar avea dreptate să-i răspundă: „Nu ai ascultat? Dumnezeu tocmai ți-a spus voia Sa pentru viața ta! Acceptă să fii sărac în duh, îmbrățișează blândețea și pacea. Lasă-ți lumina să strălucească, nu o ascunde sub obroc. Părăsește mânia, pofta, minciuna și răzbunarea. Roagă-te și dăruiește, postește în taină. Nu îți face griji, caută Împărăția. Intră pe calea îngustă. Construiește-ți casa pe stâncă. Aceasta este voia lui Dumnezeu pentru viața ta.”
Câți dintre noi, ca acest căutător ce dorea să găsească voia lui Dumnezeu, ne întrebăm ce job ar trebui să avem în timp ce neglijăm îndrumarea spirituală în cadrul actualului nostru job? Câți caută care e voia lui Dumnezeu cu privire la căsătorie, fără să caute să fie ceea ce i-a chemat Dumnezeu să fie acum, când sunt necăsătoriți? Câți Îl întreabă pe Dumnezeu unde ar trebui să locuiască în timp ce trec cu vederea dragostea față de aproapele lor și ascultarea față de autorități, pe care le prescrie atât de clar Scriptura?
Mult mai bine să cunoști și să te supui acestei voințe, mereu disponibilă și clară, decât să ai cea mai măreață perspectivă a situației și să neglijezi această voință. Sau, după cum ar putea spune apostolul Pavel, dacă discernem deciziile corecte pe care trebuie să le luăm, dacă primim toate sfaturile și îndrumările, astfel încât să alegem căile corecte, dar nu ne supunem cuvintelor clare pe care deja le știm, noi suntem nimic.
Discerne voia cea bună
În același timp, chiar Scripturile care ne arată voia clară a lui Dumnezeu ne spun, de asemenea, să căutăm voia Lui neclară. „Cercetați (engl. încercați să discerneți) ce este plăcut înaintea Domnului”, le spune Pavel efesenilor (Efeseni 5:10). Și apoi scrie în Romani:
„Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” (Romani 12:2)
Și acum vedem de ce a auzi și a face voia lui Dumnezeu pe care o cunoaștem este o condiție prealabilă pentru a discerne voia lui Dumnezeu pe care nu o cunoaștem. Discernământul corect depinde nu doar de o minte limpede sau de o minte inteligentă, ci de o minte transformată – o minte, scrie John Piper, „care este atât de modelată și de guvernată de voia revelată a lui Dumnezeu în Biblie, încât noi vedem și evaluăm toți factorii relevanți cu mintea lui Hristos.”
Putem vedea acest proces de discernământ la lucru chiar și în viața lui Isus. În Luca 4, de exemplu, Isus decide să părăsească Capernaum pentru a propovădui și celorlalte orașe vestea bună a Împărăției lui Dumnezeu (Luca 4:43). Decizia nu a fost deloc simplă: oamenii din Capernaum nu voiau ca Isus să plece (Luca 4:42); nici ucenicii lui (Marcu 1:36–37). Dar Isus știa că Tatăl Său dorea ca el să propovăduiască Evanghelia pe scară largă (Luca 4:43). Și astfel, după ce a petrecut timp într-un loc pustiu (Luca 4:42), el a aplicat voia clară a Tatălui Său într-o situație neclară printr-un discernământ obținut prin răbdare și rugăciune.
Puneți accentul pe răbdare și rugăciune. Discernământul deseori nu va veni ușor sau rapid. Adunarea cuvintelor potrivite pe care le-a spus Dumnezeu, înțelegerea modului în care acestea se raportează la situația noastră prezentă, cântărirea corectă a tuturor factorilor relevanți și a sfaturilor prietenoase, rugăciunea pentru înțelepciune pe tot parcursul drumului și punerea în practică a ceea ce știm între timp – aceasta nu este o sarcină ușoară. Dar este cea mai des întâlnită metodă a lui Dumnezeu de a ne ghida prin nenumăratele momente în care ne aflăm în fața a două (sau mai multe) căi, iar niciuna dintre ele nu are un indicator pe care să scrie: „Ia-o în direcția aceasta”.
Într-o lume fără hărți, cea mai bună busolă a noastră este o voință din ce în ce mai asemănătoare cu a lui Hristos și o minte din ce în ce mai reînnoită.
Condus de Duhul?
Unii, în acest moment, vor dori să spună mai multe – și este de înțeles. „Ce zici de conducerea Duhului?” ar putea întreba. „Dar visele, viziunile și impresiile?” Urmează trei răspunsuri așezate în ordine.
În primul rând, uneori, Duhul Își conduce într-adevăr poporul într-o manieră mai supranaturală. În viața lui Isus, ne-am putea aminti când „Duhul . . . l-a dus în pustie” după botezul Său (Marcu 1:12). Chiar mai clar, ne-am putea aminti cum Dumnezeu l-a condus pe Petru la Corneliu și apoi i-a condus pe Pavel și pe cei ce erau cu el la Filipi prin viziuni (Fapte 10:9–16; 16:9–10). Așa poate uneori să ne conducă.
Cu toate acestea, cazurile de îndrumare izbitoare au loc în cadrul mai larg al acțiunii și discernământului. Duhul a venit la Isus în cadrul botezului (Marcu 1:9–11), la Petru în rugăciune (Fapte 10:9), la Pavel în misiune (Fapte 16:6–8) – cu alte cuvinte, i-a întâlnit în mijlocul ascultarii și supunerii lor. Dacă noi nu suntem dispuși să urmăm căile Duhului, nu ne putem aștepta ca el să ne conducă pe căi neobișnuite – și nici nu putem presupune că vom recunoaște acele căi sau că le-am putea parcurge într-un mod corect.
În al doilea rând, astfel de manifestări ale Duhului se pot dovedi periculoase dacă ne bazăm prea mult pe ele. Celor care spun: „Doamne, Doamne” în Matei 7 nu le-au lipsit experiențele spirituale profunde; le lipsea ascultarea de voia clară a lui Dumnezeu (Matei 7:21–23). În mod ironic, unii care sunt cei mai dornici de a găsi o metodă spectaculoasă pentru a afla voia lui Dumnezeu pot fi cei mai predispuși să rateze oportunitățile obișnuite de a-I plăcea lui Dumnezeu, acelea care se pot afla chiar în fața lor.
Și în al treilea rând, punerea în practică a Scripturilor în situații neclare nu lasă de o parte slujirea Duhului – nu atunci când este făcută cu umilință, rugăciune și dependență de Dumnezeu. De fapt, după cum J.I. Packer scrie: „Adevărata cale de a onora pe Duhul Sfânt ca ghid al nostru este să onorăm Sfintele Scripturi prin care El ne călăuzește”. Biblia nu este o literă moartă, ci suflarea vie a Duhului viu. Cei care ascultă bine Scriptura Îl ascultă pe El.
Deciziile luate pe genunchi
Ca să nu uităm, evident, „Facă-se voia Ta” este o rugăciune, o cerere ca Dumnezeu să facă în noi ceea ce noi nu putem face în noi înșine. Nu cunoaște nimeni voia pe care El o dezvăluie, nu ne putem supune voinței pe care o cunoaștem și, cu siguranță, nu putem discerne voia pe care nu o cunoaștem. Și astfel, ne plecăm capetele, ne ridicăm mâinile și spunem: „Tatăl nostru care ești în ceruri, . . . fă-se voia Ta” (Matei 6:9-10). Cel mai bun loc în care ne putem lua deciziile este pe genunchi, înaintea Domnului.
Deci, în toate deciziile tale, nu neglija să faci voia pe care o știi deja. Apoi, cu acea voință clară în mintea ta și vie în viața ta, discerne cât de bine poți tu, ceea ce i-ar putea plăcea mai mult lui Dumnezeu în munca ta, relațiile tale, casa ta. Cântăriți bine toate aspectele; cereți sfaturi; priviți problema din mai multe perspective. Și prin toate acestea, cereți-I din nou și din nou să vă descopere voia Lui, cea plăcută și desăvârșită.
Sursa: Desiring God