Când Duhul Sfânt cultivă în noi roadele Lui, deseori lucrează în moduri pentru care noi nu ne-am ruga niciodată. Pentru a crește rodul dragostei în noi, ne poate da inamici, pentru a crește fructul păcii, poate să permită existența certurilor.
Locurile uitate sunt colțurile lumii pe care parcă nimeni nu le vede, acolo sunt eforturi nevăzute, nemulțumite, misiuni neterminate, copii rebeli, conflicte. Toți trăim uneori în locuri uitate și unii trăiesc tot timpul acolo.
- Truda ca disciplină.
Ar trebui să fim atenți când subestimăm spiritualitatea unei trude monotone. Oswald Chambers spune : “Necesită harul supranatural al lui Dumnezeu să trăim 24 de ore în fiecare zi ca un sfânt, să trecem prin trudă ca un ucenic, să trăim o viață parcă neobservată, ignorată, fiind un ucenic al lui Isus.” În truda noastră zilnică noi căutăm apă din stâncă pentru a rezista în deșert (Psalmul 105:41). O să găsim, dar nu în locurile uitate, ci în Dumnezeu care ne trimite acolo, care e cu noi acolo.
- Providența lui Dumnezeu
Uneori stăm în fața responsabilităților și ne intrebăm „Cum am ajuns aici?” Sarcinile din fața noastră sunt cel puțin pentru astăzi sarcina lui Dumnezeu pentru noi, dar El nu ne lasă fără un ajutor. El ne atribuie o măsură de credință, ne oferă daruri spirituale după cum dorește, ne dă o slujire specifică și chiar o viață anume. Momentan putem privi la sarcinile de astăzi și sa spunem cu ușurință: „Mâna Tatălui meu m-a condus aici.”
- Plăcerea lui Dumnezeu
Dumnezeu nu doar ne trimite în locurile uitate, ci se întâlnește cu noi acolo. Când munca noastră nu e observată de ochiul omului, e observată de Dumnezeu. El aude fiecare rugăciune șoptită, El stă pregătit să marcheze și cea mai mică sarcină făcută în credință. Dumnezeu nu se bucură cel mai mult de munca făcută, ci de credincioșia lucrătorului.
Un lucru mic este un lucru mic, dar fidelitatea în lucruri mărunte este un lucru minunat.
- Promisiunea lui Dumnezeu
După ce am urmărit providența lui Dumnezeu în trecut și am simțit plăcerea Lui în prezent, ar trebui să ne gândim la viitor, când toată ascultarea noastră va fi răsplătită. A trăi și a muri în locuri uitate, nu este un indice infailibil al muncii noastre în ochii lui Dumnezeu. De fapt, mulți sfinți nu vor cunoaște adevărata valoare a ceea ce au făcut pentru Hristos până nu le spune Hristos însuși. (Matei 25: 37-40).
- Excepțional în obișnuință
Chambers, după ce a remarcat harul necesar pentru trudă, a scris: „ În noi, trebuie să facem lucruri excepționale pentru Dumnezeu, dar nu am făcut-o. Trebuie să fim excepționali pentru Dumnezeu, dar nu am fost. Trebuie să fim excepționali în lucrurile obișnuite, să fim sfinți pe străzile principale, alături de oameni răutăcioși și asta nu se învață în 5 minute.”
Nu suntem singuri în acele locuri uitate!
Articol scris de Scott Hubbard,
https://www.desiringgod.org/articles/faithfulness-in-forgotten-places