Mulți, cu siguranță, sunt îndrăgostiți de imaginea pe care o pot transmite prin felul în care arată. Nu trebuie doar să se simtă, ci și să arate cât mai bine posibil. Indiferent cât de mult trebuie să muncească pentru a-și atinge obiectivul, sunt dispuși să facă orice sacrificiu pentru a avea un corp de admirat. Indiferent de dieta care li se cere. Indiferent de orele de somn necesare. Și, în cele din urmă, indiferent de suferința venită odată cu operațiile estetice. Iubirea pentru trupul acesta pământesc poate deveni închinare la sine. Iar multe dintre atracțiile lumii și multe dintre convingerile sale sunt gata să ne ajute să ne transformăm propriul trup în idolul inimilor noastre.
Pe de altă parte, nenumărate suflete își disprețuiesc trupurile. Se uită în oglindă și văd o cauză pierdută. Unii, desigur, chiar simt că aparțin unui alt sex decât cel pe care îl au. Corpul îi bântuie și îi ține pe loc. În cazuri extreme, un chirurg poate fi chemat în ajutor. Dar pentru cei mai mulți, platformele online, cu avatarele lor și profilurile sculptate cu grijă, pot servi drept tratament. Totuși, sfârșitul este idolatria. Acum meșterul își sculptează idolul cu o tastatură ori cu un bisturiu.
Dar creștinii sunt chemați să iasă din acest întuneric. Suntem bărbați și femei curățiți în Hristos atât în trup,, cât și în suflet, și, dacă încă nu am ajuns în acest punct, prin ajutorul Duhului Sfânt putem birui întunericul acestei minciuni. Folosește-ți trupul în lupta pentru bucurie.
Ca oameni aflați în mijlocul procesului de sfințire, nu suntem imuni la erorile și ispitele lumii. Ne luptăm. Ne luptăm cu ispite care slăbesc sufletul și care subminează bucuria. Iar lupta aceasta nu este ceva nou pentru generația noastră. Creștinii din întreaga istorie s-au luptat cu provocări similare.
Lupta dintre trup și suflet
Din punct de vedere istoric, cea mai cunoscută tendință în rândul creștinilor a fost aceea de a subestima trupul pământesc din cauza priorității acordate sufletului. Această tendință este firească deoarece pornește de la un instinct bun. Creștinismul promite glorii atât de mari pentru sufletul uman, încât nu ar trebui să fim șocați dacă un număr bun de creștini, din diferite tradiții teologice, se luptă cu neglijarea trupului.
Îngrijirea trupului prin alimentație, odihnă și exerciții fizice are un anumit beneficiu pentru viața de acum, dar evlavia — adică asemănarea cu Hristos în suflet și trup, o maturitate deplină prin lucrarea Duhului — aduce binecuvântări atât în această viață trecătoare, cât și în cea viitoare. Dacă stăm să analizăm, e clar că evlavia are o valoare mult mai mare decât simpla pregătire trupească.
Totuși, oricât de inteligibile ar fi originile sale, neglijarea trupului este departe de a fi ceea ce ne cere Domnul. Am fost creați, suflet și trup, după chipul lui Dumnezeu — creați într-un mod minunat — în ciuda păcatului care se află în noi și a blestemului asupra întregii creații. Și, într-un mod cutremurător, Duhul lui Dumnezeu ne-a fost dăruit și locuiește în cei care sunt în Hristos. Noul Testament ne oferă o speranță extraordinară: ucenicii lui Hristos îl vor onora nu renunțând la trupurile lor, ci bucurându-se de El și, astfel, glorificându-L, chiar în trupurile lor.
Trupul servește sufletului
Oricât de mult ar oscila lumea noastră între extreme – și mulți creștini odată cu ea – există de multă vreme o altă cale: cea conturată clar de apostolul Pavel, care a scris frecvent despre trupul uman în epistolele sale. Francisc din Assisi a denumit această cale ca fiind mai puțin umblată, iar C.S. Lewis i-a adus un omagiu memorabil secolul trecut. Lewis amintește că Francisc își numea trupul „fratele măgar”, o expresie pe care o susține și explică.
„Măgarul are toată dreptatea de partea lui, pentru că nimeni în toate mințile nu poate nici venera, nici urî un măgar. Este un animal util, robust, leneș, încăpățânat, răbdător, adorabil și exasperant; care merită acum un băț și acum un morcov; deopotrivă patetic și absurd de frumos. La fel este și trupul nostru.” (C.S. Lewis – Cele patru iubiri)
Pentru creștini, „bestiile fioroase”, așa cum ne percepem adesea trupurile, sunt demne de iubire, dar nu de adorare; pot fi exasperante, dar nu trebuie disprețuite. Le putem privi cu afecțiune, ca pe un frate, și totodată le putem găsi încăpățânate precum un măgar. „Patetice și absurd de frumoase”, într-adevăr.
Cu toate acestea, adjectivul care mă impresionează cel mai mult în descrierea plină de culoare a lui Lewis este „util”. O, utilitatea acestor bestii adorabile și exasperante. Corpul uman este util pentru că ne oferă puterile neprețuite de a vedea, auzi, mirosi, gusta, atinge, ridica, trage și mișca. Dacă ai un corp sănătos, ești peste măsură de bogat. Ce n-ar da la schimb un orb pentru o pereche de ochi sănătoși, ori un surd pentru a-și recăpăta auzul? Cu toate acestea, în absența credinței creștine, aceste daruri trupești pot deveni mijloace care duc spre pierzare. Chiar și pentru credincioși, ele pot fi ispite ce îi abat de la cale.
Cum ar putea, așadar, trupurile noastre să fie de folos în trăirea credinței creștine și în căutarea bucuriei spirituale în Dumnezeu?
Un efect semnificativ
Când nu-L doresc pe Dumnezeu ar putea fi „cea mai utilă carte” a lui John Piper (conform spuselor sale). În ea, el expune clar dinamica zilnică esențială a căutării bucuriei în Dumnezeu, punând în lumină rolul central al Cuvântului lui Dumnezeu și al rugăciunii în această luptă, precum și importanța părtășiei frățești din biserica locală.
Lucrul la care mulți cititori s-ar putea să nu se aștepte, însă, este accentul pus în penultimul său capitol: „Cum să mânuim lumea în lupta pentru bucurie”. Aici Piper se luptă cu relația dintre cauzele fizice și efectele spirituale și, în special, „cum să folosim lumea senzațiilor fizice în scopuri spirituale”.
Prin lume, Piper înțelege priveliștile și sunetele naturii, arta și muzica umană, poezia și literatura, și chiar banalul din viața noastră de zi cu zi. Iar un aspect vital al acestei „mânuiri a lumii” este utilizarea propriului nostru trup:
„Utilizarea corectă sau necorespunzătoare a corpului nostru poate avea un efect enorm asupra modului în care experimentăm realitatea spiritual… Alimentația adecvată, exercițiile fizice și somnul au un efect semnificativ asupra minții și asupra capacității sale de a procesa frumusețea naturală și adevărul biblic.” (John Piper – Când nu-L doresc pe Dumnezeu)
Care sunt aceste „efecte semnificative” și cum le putem folosi în lupta pentru bucuria în Dumnezeu? Pentru a răspunde, am putea urma modul în care Pavel tratează masa de prânz și patul conjugal și să ne inspirăm de acolo privind, de asemenea, somnul și exercițiile fizice.
Mâncarea și căsătoria
Menționarea de către Pavel a „pregătirii trupești” în 1 Timotei 4:8 nu apare întâmplător. În paragraful anterior, el îl avertizează pe Timotei despre învățătorii falși care, sub influență demonică, interzic căsătoria și anumite alimente. Aceștia sunt practicanți ai abstinenței ce resping plăcerile hranei bune și ale relațiilor conjugale. Pavel răspunde afirmând principiul creației și consacrării (1 Timotei 4:1-5).
Creația: Dumnezeu a creat mâncarea și căsătoria și intenționează ca cei care cred și cunosc adevărul (creștinii) să le primească cu mulțumire. În calitate de Creator, El ne oferă totul. Noi primim cu bucurie darurile bune pe care El le-a pregătit pentru noi și suntem datori să-I aducem mulțumiri, pentru ca El să fie onorat.
Consacrarea: Dumnezeu intenționează ca noi să ne bucurăm de darurile sale (1) în conformitate cu ceea ce spune El Însuși despre mâncare și sex („prin Cuvântul lui Dumnezeu”) și (2) prin comunicarea noastră cu El („și rugăciunea”) în lumina Cuvântului Său. Această rugăciune ar include cuvinte de recunoștință față de El, precum și solicitarea ca El să sfințească utilizarea noastră a darurilor Sale — ca El să sfințească bucuria noastră în ele, ocazii de a servi atât nevoilor fizice, cât și celor spirituale. Îi încredințăm darurile de mâncare și căsătoria noastră, astfel încât El să le poată folosi dincolo de beneficiile pe care acestea le oferă necredincioșilor.
Pornind de aici, creștinii pot cultiva obiceiul de a citi Scriptura și de a înălța rugăciuni care nu doar le aprofundează înțelegerea despre mâncare și căsătorie, ci și le transformă în mijloace de creștere spirituală, în loc să devină piedici pentru suflet.
Somnul și exercițiile fizice
Acum, lărgiți perspectiva acestui subiect adăugând somnul și exercițiile fizice. Piper îi încurajează pe creștini să folosească lumea din jurul lor în așa fel încât bucuria lor spirituală să fie „mai intensă și statornică”.
Este uimitor! Mă întreb dacă v-ați gândit vreodată la asta. Urmărim să obținem bucuria în Domnul nu doar deschizându-ne Biblia, pe genunchi și în părtășie cu frații. Îl putem onora pe Dumnezeu și în trupurile noastre, valorificându-le pentru a găsi bucuria în El.
Includeți exercițiile fizice în rutina voastră! Piper notează că „exercițiile fizice regulate contribuie la optimizarea și echilibrul stabilității noastre mentale și emoționale.” (203). Iar eu vorbesc din experiență când spun că, deși exercițiile fizice nu generează automat bucurie spirituală, ele o pot susține. Iar când oamenii sedentari încep să își pună trupurile în mișcare în mod constant și să aibă grijă de ele, urmează o adevărată avalanșă de efecte pozitive — nu doar fizice, ci și spirituale.
Cum rămâne cu somnul? Contează la fel de mult! Aici am mult mai multe de învățat și recunosc că există unele nopți, și chiar rare anotimpuri ale vieții, când Dumnezeu ne cheamă să dormim mai puțin. De exemplu, atunci când părinții au copii mici, în special nou-născuți, chemarea iubirii ne poate lăsa adesea fără un somn adecvat, uneori chiar pentru luni de zile. Totuși, puține alte perioade din viață pot justifica ignorarea naturii noastre și a realității umilitoare că Dumnezeu ne-a creat pentru a dormi. A avea grijă de trupurile noastre în mod credincios înseamnă și a le oferi odihna de care au nevoie, iar o odihnă adecvată este, fără îndoială, un adevărat sprijin în căutarea bucuriei spirituale. După cum spune Piper:
„Pentru mine, un somn adecvat nu este doar o chestiune de menținere a sănătății, ci și de continuitate în slujire — aș putea chiar spune că este esențial pentru perseverența în viața spirituală. Știu că nu are sens ca viitorul meu să pară atât de întunecat doar pentru că dorm patru sau cinci ore timp de mai multe nopți la rând. Însă, logic sau nu, acesta este adevărul. Iar eu trebuie să-mi trăiesc viața în limitele impuse de realitate.”
Dumnezeu ne-a creat pentru a ne bucura de bunătatea Sa prin darurile de mâncare și căsătorie, prin efortul (și satisfacția) exercițiilor fizice și prin odihna oferită de somn, astfel încât să ne putem „pregăti trupurile și mințile pentru a fi cât mai echipate în misiunea lor de colaboratori trupești în contemplarea gloriei lui Dumnezeu”.
Trupul tău are un rol esențial în lupta pentru bucurie!