Pe 27 martie 1525, Wolfgang Reissenbusch a slujit ca mentor în mănăstirea Sfântul Anton. Acest lucru însemna că domnul Reissenbusch jurase să trăiască o viață de celibatar — asta până când Reforma i-a oferit o nouă perspectivă, o justificare diferită (de a se căsători). Ce ar trebui să facă? Să-i scrie focosului burlac Martin Luther, desigur.
Luther i-a răspuns:
„Se spune că este nevoie de un bărbat îndrăzneț pentru a se aventura să își ia o soție. Ceea ce ai nevoie mai presus de orice, atunci, este să fii încurajat, îndrumat și să fii îndrăzneț. De ce ar trebui să întârzii, dragul și reverendul meu domn, și să continui să gândești problema în mintea ta? Trebuie, ar trebui și se va întâmpla în orice caz. Nu te mai gândi la asta și treci la treabă cu voioșie. Trupul tău o cere. Dumnezeu o vrea și te împinge spre ea.” (Luther – Scrisori de îndrumare spirituală)
O lună mai târziu, pe 26 aprilie, Reissenbusch s-a căsătorit cu Anna Herzog, fiica văduvei unui croitor sărac. La mai puțin de două luni după aceea, pe 13 iunie, Martin Luther și-a urmat propriul sfat și s-a căsătorit cu Katharina von Bora. Sfatul i-a servit atât lui Reissenbusch, cât și lui Luther însuși, și ar putea servi și burlacilor indeciși de astăzi. Mă rog ca acest sfat să fie un mic imbold care să-i facă pe unii dintre voi, cei care ar trebui să se căsătorească, să renunțe pentru totdeauna la ezitarea lor.
Treci la treabă
Bărbați necăsătoriți, băncile se umplu de femei evlavioase care trec de vârsta de 20 de ani, trec de 30 de ani și ajung la 40 de ani nemăritate. Cele mai multe fiind pietre prețioase. Le-ar plăcea să administreze o gospodărie, să aibă câți copii le permite Domnul, să se alăture unui om al lui Dumnezeu în misiunea sa, dar, din păcate, nu sunt dorite. Unele ar fi putut fi căsătorite, dar din cauza imaturității, a fricii sau a egoismului unora dintre bărbați, nu sunt.
Fraților, nu doresc să vă pun la punct. Lumea găsește o bucurie din ce în ce mai mare în mustrarea adusă celuilalt. Dar haideți să fim sinceri: ce fac unii dintre voi? Trageți de timp, copilăriți, vă culcați târziu în noapte, aveți o alimentație bazată pe mâncare fast-food.
Cavaleri de onoare perpetui, niciodată miri. Nave care rămân în port — poate nehotărâți, poate leneși, poate păcătoși. Scuzele sunt multe — însă nu sunt toate valide. Pentru unii, maturitatea pare o destinație nedorită. Așa că te mulțumești, te așezi pe bancă, rămâi la mal. Îmi doresc mai mult de la tine.
Sfatul lui Luther este să fii îndrăzneț, să nu te mai gândești doar la asta, să cunoști voia lui Dumnezeu pentru tine și să o împlinești cu veselie.
Fii îndrăzneț
„Se spune că este nevoie de un bărbat îndrăzneț pentru a se aventura să își ia o soție. Ceea ce ai nevoie mai presus de orice, atunci, este să fii încurajat, îndrumat și să fii îndrăzneț.”
Am petrecut doar câteva ore în persoană cu soția mea (acum) la o conferință înainte de a cheltui puținii bani pe care îi aveam pe un bilet către o națiune pe care nu o puteam indica pe hartă. M-am așezat pe un scaun mic pentru o călătorie de 13 ore cu avionul spre Orientul Mijlociu pentru a mă întâlni cu ea pe câmpul de misiune cu poporul ei.
„Frate, ești pe cale să zbori în cealaltă parte a lumii pentru a te întâlni cu o fată pe care abia ai cunoscut-o pentru a fi interogat de ea și de întreaga ei comunitate?” Un prieten a fost uimit de această poveste. Nu părea că eu aș fi făcut vreodată asta, până am făcut-o.
De unde am această încredere?
Ea. O cunoșteam îndeajuns de bine încât să știu că dacă mă voi căsători, va fi cu o femeie ca ea. Această latină din Noua Anglie sufla focul Evangheliei. Era în misiune. Am văzut femei pe care le uceniciza strălucind în prezența ei. Orice bărbat care îndrăznește să urmărească o femeie ca ea ar face bine să se afle în slujba Domnului. Nu eram sigur dacă eu eram acel bărbat, dar eram dispus să călătoresc atât pentru a afla.
Comunitatea. Băieții mei nu puteau fi de acord asupra multor lucruri. Dar, în mod miraculos, toți au fost de acord cu acest lucru: ar trebui să o cunosc pe această femeie. Inițial am încercat să mă sustrag — nimic nu avea sens, o pierdere de timp. Dar toți au fost de acord, cu o încredere ciudată, că ar trebui să-L las pe Domnul să închidă ușa.
Încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu. Nu trebuia să mai stau pe gânduri: Dumnezeu mi-a spus în Cuvântul Său că o soție care se teme de El este o coroană, un ajutor, un dar, un crin, o glorie, o femeie demnă de laudă. Nu a fost nevoie să holbez ochii la stele pentru a discerne gândul Atotputernicului. El m-a învățat ce să caut. Dacă ar fi avut o astfel de soție pentru mine, aș fi fost alesul celor aleși.
Bărbaților, este nevoie de îndrăzneală în om pentru a se aventura să își ia o soție. Veți avea nevoie de o femeie demnă de urmat, de bărbați puternici în jurul vostru și de Scripturile lui Dumnezeu care să vă încurajeze, să vă îndrume și să vă întărească curajul de a vă părăsi tatăl și mama și de a vă uni cu soția.
Dumnezeu o vrea, trupul o dorește
Căsătoria este următoarea destinație clară a lui Dumnezeu către care trebuie să se îndrepte majoritatea bărbaților singuri. Pavel face din căsătorie și paternitate o astfel de normă pentru bărbați încât presupune că majoritatea bătrânilor (acele exemple principale de masculinitate evlavioasă în biserică) le vor avea pe amândouă.
Adevărat, câțiva vor avea darul din 1 Corinteni 7, vor fi ceea ce Isus numește „fameni. . . de dragul Împărăției” (Matei 19:12), dar acest lucru este relativ rar. Astfel, Luther îi scrie lui Reissenbusch, definind căsătoria ca fiind implicită: „Acum, castitatea nu este în puterea noastră, la fel de puțin ca și celelalte minuni și haruri ale lui Dumnezeu. Dar toți suntem făcuți pentru căsătorie, după cum arată trupurile noastre și după cum afirmă Scripturile în Geneza 2: ,Nu este bine ca omul să fie singur; îi voi face un ajutor potrivit pentru el’” (Luther – Scrisori de îndrumare spirituală).
Natura ne învață destul de bine această lecție: trupurile noastre masculine doresc căsătoria. Luther știa ce înseamnă să fii „îmbrăcat în tinerețea fierbinte”, cum o numește Augustin. „Prin urmare”, continuă Luther, „oricine vrea să trăiască singur întreprinde o sarcină imposibilă și își asumă să meargă împotriva Cuvântului lui Dumnezeu și a naturii pe care Dumnezeu a dat-o și o păstrează în el. Rezultatul este în concordanță cu încercarea; astfel de persoane se delectează în curvie și în tot felul de necurății ale cărnii, până când sunt înecate în propriile vicii și împinse la disperare”.
Nenumărați bărbați, neserioși cu privire la căsătorie, se îneacă în pornografie și, ca urmare, sunt conduși la disperare. Totuși, aceiași bărbați nu reușesc să deslușească legătura vitală dintre puritate și propuneri. Acum, căsătoria nu este singurul țăruș de lemn care să înjunghie în inimă poftele vampirilor, dar căsătoria este fără îndoială o armă sfântă pentru cei care ard de pasiune (1 Corinteni 7:9).
Ai tăiat căile de acces către site-uri — bine. Ești responsabil și îți înnoiești mintea neîncetat în Cuvântul lui Dumnezeu — minunat. Postești? Minunat. L-ai nimicit pe cel rău pentru „a-L vedea pe Dumnezeu”? Lăudat să fie Numele Lui! Dar permite-mi să te întreb, de asemenea, ce pași ai făcut spre căsătorie?
De nouă ori din zece, cei care sunt serioși în lupta împotriva poftei, dar care sunt lași în privința căsătoriei, nu sunt atât de serioși în privința poftei pe cât ar trebui să fie. Sunt nedumerit de atât de mulți care își imaginează că vor câștiga războiul împotriva dorințelor lor printr-un post fără sfârșit. Ei stau și se uită la fructul pomului despre care Dumnezeu a spus: „În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit” și își spun: nu, nu, nu! Bun! Cu toate acestea, ei sunt născuți să mănânce fructe. Dorința lor neîncetată strigă și le spune că nu au darul celibatului. Și totuși, ei se află la câteva riscuri glorioase distanță de acel legământ binecuvântat care schimbă nu, nu, nu în da, da, da!
Luther revine, și spune:
„Să nu încercăm să ne ridicăm mai presus decât Avraam, David, Isaia, Petru … și toți patriarhii, profeții și apostolii, precum și mulți sfinți martiri și episcopi, toți știind că au fost creați de Dumnezeu ca oameni, nu le-a fost rușine să fie oameni, s-au comportat în consecință și nu au rămas singuri. Oricine se rușinează de căsătorie se rușinează și de a fi bărbat sau de a fi considerat bărbat, sau altfel crede că se poate face mai bun decât l-a făcut Dumnezeu.”
Bărbați, nu încercați să deveniți mai buni decât v-a făcut Dumnezeu. Războiul este destul de greu; nu duceți bătălii cu o singură mână. Da, fără pornografie; nu, fără soție.
Găsește fata
Fraților, în ceea ce privește căutarea unei soții, unii dintre voi învățați mereu și nu puteți ajunge niciodată la cunoașterea adevărului (2 Timotei 3:7). Ați mai auzit îndemnuri ca acesta, dar nimic nu s-a schimbat. Nu s-a mai schimbat nimic. Fă pasul următor. Pentru unii, asta înseamnă să devină și mai serioși în ceea ce privește sfințenia pentru a obține uciderea poftei. Pentru alții, asta înseamnă să își ia o slujbă. Pentru alții, asta înseamnă să se roage și să postească pentru o soție. Pentru alții, înseamnă să nu se mai gândească doar la asta și să meargă să vorbească cu fata aceea drăguță de la biserică. Pentru alții, înseamnă să ceară în sfârșit tatălui fetei binecuvântarea de a se căsători cu fiica sa.
Fraților, treziți-vă și priviți la gloria unei soții, apucați-vă de această glorie cu veselie.