Francis Schaeffer a fost un apologet creștin renumit, cunoscut nu pentru susținerea unui creștinism de clasă mijlocie, ci pentru dezvăluirea contradicțiilor din cultura occidentală. Deși stilul său părea asemănător cu cel al hippioților cu care avea dezbateri, mesajul său era profund diferit. Schaeffer susținea că fiecare persoană (inclusiv ateii) are o credință de bază. El a demonstrat că fără Dumnezeu, valorile morale tradiționale nu mai au temei.
Schaeffer, inspirat de gândirea lui Dostoievski, considera că, în absența lui Dumnezeu, orice este permis. Cu toate acestea, el observa cum cetățenii occidentali încă apreciază legea și ordinea, ceea ce, în opinia sa, era o contradicție. Aceasta era una dintre provocările pe care le-a expus în lucrările sale celebre, precum The God Who Is There și Escape from Reason. El a văzut tranziția societății de la raționalitate la iraționalitate și a fost unul dintre puținii creștini care au anticipat sosirea erei postmoderne.
Unul dintre cei care au fost puternic influențați de Schaeffer este Stefan Gustavsson, director al centrului Apologia din Suedia. Acesta a ajutat la publicarea unei noi ediții în suedeză a trilogiei lui Schaeffer. Gustavsson consideră că Schaeffer a fost, alături de C.S. Lewis, unul dintre cei mai importanți apologeți ai secolului XX. Deși Schaeffer nu provenea dintr-un mediu academic prestigios, el a activat dintr-o cabană din Elveția numită L’Abri, unde a influențat studenți care mai târziu au devenit lideri creștini.
Un aspect interesant al operei lui Schaeffer este accentul pus pe artă și muzică. El credea că Dumnezeu este sursa atât a adevărului, cât și a frumuseții. Deși aprecia frumusețea unei opere de artă, Schaeffer critica adesea mesajele cinice sau lipsite de speranță transmise de acestea. De asemenea, el era prieten apropiat cu Hans Rookmaaker, profesor de istoria artei la Free University din Amsterdam, ceea ce îi oferea acces la surse valoroase din lumea artistică.
La 40 de ani după moartea sa, viziunea lui Schaeffer rămâne relevantă. Deși unele exemple din lucrările sale pot părea depășite, perspectiva sa centrală, axată pe adevăr, este la fel de actuală. Schaeffer evidenția faptul că adevărul lui Dumnezeu este obiectiv și independent de ceea ce credem noi. El avertiza că, pe măsură ce cultura occidentală se îndepărtează de rădăcinile sale iudeo-creștine, aceasta își pierde sensul, frumusețea și speranța.
În zilele noastre, multe persoane din țările occidentale, inclusiv tinerii din Suedia, se confruntă cu o lipsă de sens în viață. Creșterea problemelor psihologice este atribuită, de către Gustavsson, lipsei unei semnificații profunde în cultura care tratează biologia ca singura realitate. Schaeffer considera că acest lucru este rezultatul direct al renunțării la viziunea creștină asupra lumii.
În cartea The God Who Is There, Schaeffer prezintă conceptul de antiteză ca element central al viziunii creștine asupra lumii. Pentru el, dacă un lucru este adevărat, opusul său nu poate fi adevărat. El respingea sinteza, care încearcă să împace opțiuni opuse, subliniind că aceasta nu poate fi o soluție nici în domeniul medical, nici în cel religios.
Gustavsson susține că, deși toleranța este importantă, aceasta nu poate însemna că adevărul nu contează. El a învățat de la Schaeffer că toți oamenii au o credință de bază, chiar și cei care resping religia. Schaeffer provoca această viziune, susținând că adevărul creștin este obiectiv și nu depinde de ceea ce credem noi.
În The Great Evangelical Disaster, Schaeffer critica evanghelicii care se conformau culturii seculare și renunțau la adevărul biblic. El a avertizat că mulți creștini încearcă să se adapteze culturii, renunțând la convingerile lor fundamentale, ceea ce era văzut ca o formă de capitulare.
Schaeffer a fost, așadar, un apologet nu doar al credinței creștine, ci și al integrității adevărului biblic, într-o lume din ce în ce mai secularizată. Moștenirea sa continuă să influențeze și să inspire gânditori și lideri creștini din întreaga lume.