În Belgia, școlile protestante își propun să readucă Evanghelia și valorile creștine în educație. Frédéric Gérard, director al școlii primare protestante Les Perles din Charleroi, este implicat în această mișcare și face parte din rețeaua RESPECT, care reunește comitetele de conducere ale școlilor protestante din Belgia francofonă.
Mișcarea școlilor creștine din Belgia francofonă a fost inspirată de un proiect similar lansat în Alsacia, Franța, de filosoful și teologul creștin Luc Bussière. El a pus în lumină importanța reintroducerii Evangheliei în școli, fără de care dimensiunea umană se pierde. În 1996, primele două școli protestante francofone au fost înființate: Les Tournesols în Anderlecht și École de l’Alliance în Monceau-sur-Sambre.
De atunci, au fost deschise alte școli creștine, cum ar fi L’École des Cèdres în Wasmes (2006), École Les Perles în Marcinelle (2007) și L’École les Papillons în Manage (2020). Cu toate acestea, unele proiecte, precum cel din Waterloo sau școala l’Arche din Mouscron, au trebuit să fie închise din lipsa resurselor ori a elevilor.
În prezent, în Belgia francofonă există cinci școli creștine: patru în provincia Hainaut și una în Bruxelles. Deși există planuri de extindere, multe regiuni, cum ar fi Liège sau Namur, nu au încă o școală creștină.
Gérard afirmă că, în ciuda temerilor inițiale de a fi marginalizați, școlile protestante nu au întâmpinat probleme cu autoritățile. În Belgia există un cadru legal care permite funcționarea școlilor confesionale, iar acestea beneficiază de subvenții de stat, la fel ca rețeaua de școli catolice. Totuși, școlile trebuie să respecte anumite condiții, cum ar fi atingerea obiectivelor educaționale și numărul minim de elevi.
Un avantaj al sistemului belgian, spre deosebire de alte țări europene, este că părinții nu trebuie să plătească pentru educația de bază, deoarece aceasta este finanțată de stat. Gérard evidențiază faptul că, în alte țări, cum ar fi Franța, finanțarea vine din sectorul privat.
Unul dintre principalele obstacole este lipsa profesorilor creștini. În Belgia, profesia de cadru didactic este tot mai nepopulară, iar statisticile arată că 35% dintre noii profesori renunță în primii cinci ani. În plus, interesul pentru școli bazate pe valori creștine nu este foarte răspândit în rândul părinților și al comunităților.
Cu toate acestea, există și surprize plăcute. Mulți părinți necreștini își trimit copiii la aceste școli datorită valorilor morale promovate, iar unii catolici, nemulțumiți de secularizarea propriilor rețele de școli, au început să își îndrepte atenția spre școlile protestante.
Deși sprijinul bisericilor locale a fost esențial pentru deschiderea acestor școli, relația cu acestea nu este întotdeauna ușoară. Uneori, unele biserici au încercat să se implice în gestionarea școlilor, ceea ce a generat tensiuni. Totuși, Gérard recunoaște că sprijinul bisericilor rămâne crucial, menționând că au primit ajutor din partea unor congregații diverse, inclusiv penticostali italieni, evanghelici liberi și biserici românești de migranți.
În concluzie, deși rețeaua de școli protestante din Belgia francofonă a crescut în ultimii ani, există și provocări. Lipsa de profesori creștini și sprijinul limitat din partea bisericilor sunt doar câteva dintre obstacolele care trebuie depășite. Cu toate acestea, dorința de a oferi o educație bazată pe valori creștine rămâne puternică, iar cererea pentru aceste școli continuă să crească.