Singurătatea poate fi resimțită ca o diplomă de participare la jocul pe care îl numim viață. „Darul” pe care nimeni nu l-a cerut.
Această evaluare, însă, nu se poate afla prea departe de realitate. Iar cuvintele acestea vin din partea unui bărbat încă singur, care își dorește să se căsătorească. Cu toții experimentăm singurătatea. Și chiar și pentru cei care se căsătoresc, mai mult de jumătate vor fi din nou singuri. Lui Dumnezeu îi pasă de anii noștri de singurătate. El dorește ca noi toți să profităm la maximum de ei. Deci, ce pași putem face pentru a gestiona bine acești ani prețioși?
- Vizualizează-ți răsplata
Apostolul Pavel face o afirmație îndrăzneață. În timp ce în Geneza 2 Dumnezeu observă: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el” (Geneza 2:18), Pavel le spune celor necăsătoriți și văduvelor că „Celor neînsuraţi şi văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine” (1 Corinteni 7:8). Pavel, când se uită la comunitatea noului legământ, nu vede lipsa căsătoriei ca pe un blestem, ci ca pe un dar. El spune: „Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine, dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul.” (1 Corinteni 7:7).
Am vorbit cu mai mulți credincioși dragi care își doresc să se căsătorească și nu au viața la care se așteptau. Dacă te regăsești în descrierea de mai devreme, Dumnezeu nu te-a abandonat. Nu ești blocat într-o sală de așteptare urmând să vezi dacă vei merge către celibat sau căsătorie. Dumnezeu dorește să te lași condus de voia Sa plăcută, perfectă și desăvârșită chiar acum. Iacov ne amintește: „Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus” (Iacov 1:17) – iar Pavel ar putea cu siguranță să adauge: „chiar și singurătatea ta”.
- Gândește-te la avantaje
Ce zici dacă ai lua singurătatea ca fiind un cadou? Ce oferă singurătatea și nu oferă căsnicia? Dacă nu putem vedea avantajele care vin odată cu singurătatea, atunci, în ciuda încercării noastre de a privi singurătatea ca un dar, nu avem prea multe de spus celor care sunt singuri.
Apostolul Pavel spune următoarele cuvinte:
„Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este însurat se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum ar putea să placă Domnului. Dar cine este însurat se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă nevestei. Tot aşa, între femeia măritată şi fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul, şi cu duhul, iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă bărbatului ei. Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă prind într-un laţ, ci pentru ceea ce este frumos şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedici. ” (1 Corinteni 7:32–35)
Când am citit aceste versete și m-am gândit la avantajele singurătății am găsit cel puțin trei:
Concentrarea
Într-o lume plină de distrageri, singuratatea ne permite să ne concentrăm asupra lui Isus „fără distrageri ale atenției”. Aceasta nu înseamnă că nu-L putem onora pe Hristos dacă suntem căsătoriți – Dumnezeu dorește ca cei doi parteneri să se iubească și să slujească unul altuia pentru gloria Lui (Efeseni 5:22–33). Dar cei singuri se pot dedica Lui mult mai ușor, având mai puține distrageri.
În singurătate, suntem capabili să fim determinați. Ne putem concentra pe cinstirea Domnului nostru fără implicarea unui soț și a copiilor. Dimineți liniștite petrecute în rugăciune și citirea Cuvântului. Slujirea oferită altora fără a fi întreruptă fiindcă copilul are nevoie să îi fie schimbat scuteclul. Deciziile privind viitorul sunt orientate spre binele Evangheliei, fără a cântări costurile familiale. Singurătatea permite o concentrare aparte.
Disponibilitatea
„Lasă-mă să mă consult cu soțul meu”. Este probabil cel mai frecvent răspuns la o invitație care a fost adresată unui membru căsătorit din biserica mea. Celibatarii sunt avantajați fiindcă nu suportă greutatea contabilității și pentru o altă persoană. Sunt mai deschiși la a-i ajuta pe alții.
„Persoanele singure sunt mai disponibile când vine vorba de ajutorul oferit celor din jur.”
Când un membru al bisericii îmi trimite mesaje la 11:30 p.m. cerându-mi să ne întâlnim pentru a citi Biblia, pot spune da. Când o familie de la biserică are nevoie de îngrijire de urgență, pot spune da. Când viața prezintă oportunități riscante, care să-L glorifice pe Dumnezeu, pot spune da. Singurătatea ne permite să fim mai disponibili.
Libertatea
Pavel își afirmă dorința pentru cei singuri spunând: „Dar eu aș vrea ca voi să fiți fără griji. ” (1 Corinteni 7:32). Libertatea față de obligațiile căsătoriei le permite celor singuri să facă ceea ce nu pot face persoanele căsătorite. În timp ce căsătoria este ajutată de o rutină stabilă și de obligații clare, celibatul oferă mobilitate.
Valorificarea celibatului nu diminuează valoarea sau demnitatea căsătoriei. Pavel a scris atât 1 Corinteni 7, cât și Efeseni 5. El poate să exalte valoarea căsătoriei, dar și să-și exprime preferința pentru celibatari. Singurătatea oferă oportunități bune pe care căsătoria nu le oferă.
- Urmărește mulțumirea
Cum rămâne cu celibatarii care își doresc profund căsătoria? Cum putem îndura anotimpurile de nemulțumire? Trebuie să clarificăm la ce ne referim atunci când vorbim despre mulțumire. Pavel le scrie filipenilor:
„Am avut o mare bucurie în Domnul, că, în sfârşit, aţi putut să vă înnoiţi iarăşi simţămintele voastre faţă de mine. Vă gândeaţi voi la aşa ceva, dar vă lipsea prilejul. Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele; căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte. Dar bine aţi făcut că aţi luat parte la strâmtorarea mea. ” (Filipeni 4:10-14)
În primul rând, puteți găsi mulțumirea în celibat, în timp ce vă doriți să fiți căsătoriți. Pavel le mulțumește filipenilor pentru că l-au ajutat în timp ce era în închisoare. Nu cred că Pavel le spune filipenilor că își dorește să rămână în închisoare pentru că este mulțumit în orice împrejurare. Între a fi flămând sau bine hrănit, el preferă să fie hrănit („A fost frumos din partea voastră să împărțiți necazul meu”).
Dorința și mulțumirea sunt două realități diferite. Poți să îți dorești căsătoria și în același timp să fii mulțumit în perioadele de singurătate. Dacă ești singur și îți dorești să te căsătorești, atunci, nu te simți vinovat de această dorință. Proverbe 18:22 spune: „Cine găseşte o nevastă bună găseşte fericirea; este un har pe care-l capătă de la Domnul”. Bucură-te de singurătatea ta și caută-ți un soț sau o soție!
În al doilea rând, mulțumirea vede bunătatea lui Dumnezeu în mijlocul circumstanțelor, nu detașată de ele. Nu încercați să vă găsiți satisfacția finală în împlinirea viitoare a unui soț sau a unei soții. Găsește-ți satisfacția în Hristos în perioada ta de singurătate. Concentrarea noastră în singurătate nu ar trebui să fie orientată în primul rând spre speranța unei viitoare căsătorii. Credincioșia noastră în singurătate este valoroasă pentru că Îl onorează pe Hristos. După cum spune Sam Allberry, în cartea lui Șapte mituri despre celibat, „Dacă căsătoria ne arată forma Evangheliei, celibatul ne arată suficiența ei”.
În al treilea rând, poți fi mulțumit în celibat și totuși să te lupți cu dificultățile care vin odată cu singurătatea. Înțelegem intuitiv acest lucru despre căsătorie. Dificultățile din căsnicie nu înseamnă neapărat nemulțumire în căsnicie (deși cu siguranță poate duce acolo). Hristos se poate ocupa de plăcerile și de dezamăgirile noastre. Poți fi sincer cu privire la dificultățile vieții singure, în timp ce te încrezi în Hristos „în totul şi pretutindeni” (Filipeni 4:12).
- Găsește-ți o familie spirituală
În Marcu 10:29-31, Isus spune:
Isus a răspuns: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să fi lăsat casă sau fraţi sau surori sau tată sau mamă sau nevastă sau copii sau holde pentru Mine şi pentru Evanghelie şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viaţa veşnică. Mulţi din cei dintâi vor fi cei de pe urmă, şi mulţi din cei de pe urmă vor fi cei dintâi.”
Isus ne promite o familie care valorează de o sută de ori mai mult decât tot ceea ce am putea lăsa acum, în veacul acesta. Familia pe care Isus o promite este biserica Sa.
Iată un fragment din legământul bisericii noastre:
„Noi … … promitem să veghem unii asupra altora în dragoste frățească; să ne amintim unii de alții în rugăciune; să ne bucurăm de fericirea celuilalt; să ne ajutăm unii pe alții în caz de boală și necaz; să cultivăm simpatia creștină în sentimente și curtoazia creștină în vorbire; să ne restaurăm unii pe alții prin disciplină; să fim înceți la mânie, dar întotdeauna gata să ne împăcăm imediat în ascultare față de Isus, capul bisericii noastre.”
Cum sună acest lucru? Sună ca un jurământ de căsătorie. Angajamentul față de o biserică oferă o responsabilitate explicită, reciprocă, într-o relație spirituală, familială. Pentru un creștin, așadar, o viață de burlac nu trebuie să fie o viață singuratică. Cele mai practice moduri în care poți practica devotamentul nemijlocit față de Hristos vor veni prin dragostea pentru biserica Sa (Ioan 13:34-35).
Necăsătorit, dar împlinit în Domnul
Viața în cadrul comunității pe care o oferă biserica îmi permite să slujesc în moduri în care nu aș putea de unul singur. Pot să am grijă de copii în timp ce părinții lor merg la întâlniri. Am ocazia să-mi folosesc timpul pentru a sluji în moduri în care ar fi mai dificil pentru alți membri din biserică să slujească. Nu există o singurătate egoistă în Împărăția lui Dumnezeu. În timp ce creștinii căsătoriți își consumă cea mai mare parte a energiei pentru familia lor fizică, eu ajung să îmi consum cea mai mare parte a energiei pentru familia mea spirituală.
De asemenea, trăind în cadrul bisericii locale pot oferi ajutor altor creștini când aceștia au cea mai mare nevoie. O masă caldă, gătită acasă, este la un telefon distanță. Membrii bisericii care mă cunosc plâng împreună mine, mă provoacă și mă încurajează în timp ce urmăresc asemănarea cu Hristos. Asta nu înseamnă că mă iubesc necondiționat (nici eu nu-i iubesc necondiționat), dar în această viață, biserica mea a fost la fel de prețioasă pentru mine ca frații, surorile, mama, tatăl sau copiii.
Singurătatea are partea ei plină de bucurii, dificultăți și oportunități. Dar credincioșia noastră de acum arată speranța noastră în gloria viitoare, când oamenii „Căci, la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita” (Matei 22:30), pentru că îl vom vedea pe Mirele nostru în persoană. Iar când Îl vom vedea, vom ști că investiția pe care am făcut-o în acest anotimp a meritat.
Sursa: Desiring God; un articol de John Lee