Cu siguranță trebuie să mă încred în Dumnezeu. Printr-o credință simplă, ne-am scufundat sub Calvar, unde curgea apă curată. Ne-am luat privirile de la noi și ne-am încrezut în Dumnezeu. Am gustat și am văzut că El este dulce și că promisiunile Lui sunt adevărate. Avem cărți care Îi demonstrează credincioșia. Noi credem în credincioșia, sinceritatea, promisiunile și dragostea Lui. Ne încredem în El.
Ne întrebăm dacă Dumnezeu chiar ne aude rugăciunile.Dimineața uneori ne ia somnul la Cuvântul Lui. Rugăciunile la care nu avem răspunsuri ne fac să ne clătinăm. Durerile ne fac sceptici, chiar daca El a zis că va fi cu noi și în nevoi. Suntem tentați, ca soția lui Lot, să ne uităm înapoi.
Iar această distragere vine atât de subtil. Începem să dormim mai mult, să ne rugăm mai puțin și să avem cât mai puțin timp de închinare cu alți slujitori. Ne pierdem în programele noastre și devenim atât de agitați, numai să nu auzim vocea care spune „Vino înapoi la mine.” Știm că ne-am rătăcit. Știm că Dumnezeu nu a făcut nimic ca să merite distragerea aceasta a noastră de la El.
Cel mai greu lucru de crezut
Dar în ce ne încredem noi? Cred că cel mai greu lucru în care să ne încredem zilnic ( din propria experiență vorbesc ) este dragostea lui Dumnezeu. În zilele când mă simt rece în ciuda căldurii emanate din Rai sau când văd lacrimile celor dragi provocate chiar de mine, îmi este greu să mă plac pe mine însumi, deci de ce nu i-ar fi greu și lui Dumnezeu?
Dumnezeu spune că mă iubește și mie îmi vine cu greu a crede. Moise, alți sfinți din Biblie, eu și probabil și tu, trăim în afara țării promise, niciodată bucurându-ne cu adevărat de laptele și mierea ce se află în țara de peste Iordan. Deși e cel mai simplu vers dintr-o cântare “Isus mă iubește asta știu, pentru că Biblia spune așa.” este cel mai greu de crezut.
Satan se asigură de asta. El chiar a încercat și cu Domnul Isus. Imediat după botez, după ce Dumnezeu a spus: “Acesta este Fiul meu preaiubit în care Îmi găsesc toată plăcerea.” (Luca 3:22), Satan a încercat să Îl descurajeze pe Isus și să Îl atace: “Dacă ești cu adevărat Fiul lui Dumnezeu…”
Dacă ești fiul lui Dumnezeu, de ce copilul tau s-a născut bolnav? Dacă ești fiica lui Dumnezeu, de ce ești încă nemăritată? Dacă sunteți cu adevărat copiii Lui, de ce vă aflați în orfelinate? Dacă El chiar Își găsește plăcerea în tine, de ce nu o simți mai des?
Dumnezeu își revarsă dragostea în inimile noastre prin Duhul Sfânt, Satan încearcă să blocheze râurile dătătoare de viață prin minciuni despre circumstanțele noastre. Dar dragostea lui Dumnezeu stă deasupra circumstanțelor noastre.
Dragostea lui Dumnezeu este deasupra înțelegerii noastre (Efeseni 3:17-19), se întinde din veșnicie în veșnicie ( Psalmul 103:11-18), nu se micșorează din cauza păcatului( Psalmul 103:10).
Dumnezeu va înceta să ne iubească, doar atunci când luna se va răzvrăti împotriva Creatorului Său, sau când Soarele nu-L va asculta, sau când cerul va fi măsurat, atunci și doar atunci El își va întoarce fața de la poporul Său. ( Ieremia 31:35-37)
Dacă noi chiar suntem În Hristos, experiența noastră fluctuantă, sentimentele noastre de nevrednicie, nu se potrivesc cu ceea ce a făcut Dumnezeu: “și-a arătat dragostea pentru noi, prin faptul că pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.” Romani 5:8
Dumnezeu a scris cu marker permanent la Calvar. Acolo, El a crucificat toate motivele care ne pot distrage de la El. Acolo, din Isus, noi pur și simplu luăm bucurie, viață, pace și liniște.
Oh, să ne încredem mai mult în Tine.
https://www.desiringgod.org/articles/oh-for-grace-to-trust-you-more